Asadar, dupa 12 ani, Partidul Democrat a reusit sa obtina controlul asupra Camerei Reprezentantilor si este foarte posibil sa obtina majoritatea si in Senat. Cel mai surprinzator lucru in legatura cu alegerile din America din acest an nu este ca democratii au castigat, ci ca au facut-o in pofida faptului ca s-au inselat.

Democratii au vrut sa faca din aceste alegeri un referendum asupra presedintelui Bush si a razboiului din Irak, mizand pe faptul ca atat presedintele, cat si razboiul sunt suficient de impopulare incat sa le asigure victoria. Ei bine, cea mai mare surpriza a acestor alegeri este ca razboiul din Irak nu ocupa decat locul al patrulea in preocuparile alegatorilor americani.

Pe primul loc se situeaza coruptia clasei politice, urmata de amenintarile teroriste si de starea economiei, ceea ce inseamna ca, de fapt, avem de-a face cu un clasic vot negativ in care electoratul nu este neaparat sedus de programul opozitiei, ci sanctioneaza esecurile puterii.

In pofida opiniei dominante in Europa, nu Bush este vinovat de esecul republican, ci republicanii insisi. Scandaluri de coruptie precum cel legat de congressman-ul Tom DeLay sau scandalul sexual din jurul lui Mark Foley au distrus increderea populatiei ca ceva se poate schimba in mod fundamental la varful ierarhiei politice.

Ceea ce s-a intamplat cu partidul republican este o lectie politica aplicabila universal. Cand au venit la putere, in 1994, dupa 40 de ani de dominatie calcifiata si corupta a democratilor in Congres, republicanii au promis sa respecte trei principii: responsabilitate fiscala, securitate nationala si valori morale.

Trei idei puternice care au declansat ceea ce s-a numit "revolutia republicana" in politica americana. Ieri, revolutia a murit pentru ca singura idee republicana care a supravietuit a fost agatarea de putere cu orice pret. S-a intamplat cu Partidul Republican in America ceea ce s-a intamplat cu Conventia Democratica in Romania: a promis totul si a facut prea putin.

Ca in cazul oricarei metropole, alegerile americane au implicatii globale. In fond, ceea ce se intampla la Roma influenteaza evenimentele din cele mai indepartate colturi ale imperiului. Aparent, deplasarea spre stanga a puterii din Statele Unite urmeaza evolutia accentuata spre stanga perceptibila pe plan mondial si intareste miscarea "progresista" globala.

Socialistii europeni s-au grabit, in mod comic, sa salute victoria democrata ca pe un semn al "inceputului sfarsitului cosmarului" de dreapta. In realitate si paradoxal, s-ar putea ca lucrurile sa stea exact pe dos, adica sa fie inceputul sfarsitului pentru cosmarul de stanga. Democratii au mizat atata vreme cat au fost in opozitie pe un discurs accentuat de stanga, uneori cu accente radicale.

In actuala situatie, vor fi nevoiti ca, in urmatorii doi ani pana la alegerile prezidentiale, sa demonstreze ca sunt suficient de responsabili incat sa li se incredinteze formarea guvernului. Pentru asta, democratii sunt condamnati, daca vor sa isi promoveze agenda, sa colaboreze cu presedintele Bush atat in proiectele politice interne, cat si externe.

Pe plan intern, majoritatea democrata ii va oferi lui Bush prilejul sa se distanteze de aripa extrema a partidului republican, care l-a tinut captiv pana in prezent. Pe plan extern, democratii il vor forta, probabil, pe Bush sa formuleze o definitie clara a victoriei in Irak si in razboiul impotriva terorismului, ceea ce se traduce prin fixarea unui orizont mai clar al retragerii trupelor.

Cu alte cuvinte, atat administratia Bush, ce urmeaza a fi legitimata de participarea opozitiei la decizie, cat si Partidul Democrat, vor fi obligate sa se intalneasca la centru pentru a putea guverna. Si abia atunci va incepe adevarata batalie pentru America.