Adrian Nastase a intrat in criza de idei, stratageme si trucuri.

Gandita ca un spectacol de maxima intensitate, conferinta sa de presa de miercuri a avut toate elementele unui deja vu: ca sa incite curiozitatea jurnalistilor, a fost precedata de zvonuri, lansate probabil chiar din cercul fostului premier, cum ca ar pleca din partid; protagonistul a afisat vechea sa agresivitate punctata de sarcasme care nu mai fac de mult titluri de prima pagina si a incercat

sa se prezinte ca o victima a „papusarilor din partid”, pentru ca in final sa ameninte, fara a speria pe nimeni, ca le va face zile fripte adversarilor sai.

Pe toate le-am mai vazut si le-am mai auzit de nenumarate ori in ultimii doi ani si stim ca nu au nicio valoare atata vreme cat Adrian Nastase se agata de partid pentru ca in afara lui e mort din punct de vedere politic.

Nici nu ar fi meritat sa scrii despre nonevenimentul de miercuri daca nu ar fi fost replicile primite de fostul lider maximo al PSD din partea actualilor lideri ai partidului: Mircea Geoana si Marian Vanghelie.

Mircea Geoana a dat o replica civilizata, dar ferma, al carei subtext era ca partidul este prea putin impresionat de nevrozele si frustrarile domnului Nastase. Presedintele PSD a reusit in sfarsit sa exprime o pozitie dura fata de cel care, in 2004, a pus partidul in situatia de a pierde puterea desi castigase alegerile.

Si, totusi, nu Mircea Geoana i-a dat lovitura de gratie lui Adrian Nastase, ci Marian Vanghelie.

Cu agresivitatea sefului de banda dintre blocuri, presedintele executiv al PSD Bucuresti a calcat in picioare toata morga fostului sau lider: sarcasmele pretentioase au fost calificate drept „ironii imputite”, iar avertismentele la adresa lui Geoana&co. drept „vrajeala” si „demagogie proasta”.

Desigur, pana la un punct, Marian Vanghelie face jocul lui Mircea Geoana, exprimand in limbajul gastilor de cartier ceea ce liderul PSD a spus pentru „intelighentia” bucuresteana. Mesajul sau este indreptat spre electoratul mai putin educat, care prizeaza limbajul „direct” (ca sa nu spunem vulgar).

Adrian Nastase nu ar trebui sa fie surprins: in fond, l-a „crescut” pe Vanghelie in timpul mandatului sau, iar comedia autosuspendarii inaintea alegerilor locale nu i-a fost straina.

„Lumea buna” se va tine desigur de nas auzind replicile lui Vanghelie si multi vor da ochii peste cap vazand cat de sus a ajuns in PSD un personaj cu educatie atat de precara. Marian Vanghelie nu trebuie insa desconsiderat ca jucator politic.

Dincolo de fatada de om din popor, se ghiceste cu usurinta politicianul dur, fara scrupule si fara loialitati durabile - un personaj tipic pentru arivistul politic care calca peste cadavre, un fel de Tanase Scatiu al politicii postdecembriste.

Sub zambetul bonom sclipeste lama sisului. Ne amuza, desigur, sa-l auzim marturisind cu candoare: „Noi am invatat multe lucruri de la Nastase, am invatat si lucruri urate, si aranjamente, si trocuri” - dar ar trebui sa ne infioare ideea ca Marian Vanghelie va pune in aplicare invataturile lui Adrian Nastase intr-un mod mult mai brutal.

Cu alte cuvinte, ajuns la nivelul Vanghelie, PSD a intrat intr-o faza periculoasa. Duplicitatea sa traditionala - fatada europeana lustruita, dublata de brutalitate si lipsa de scrupule in interior - nu se va putea sustine multa vreme. Fatada mai are putin si cedeaza, caci oamenii momentului nu sunt Nastase si Geoana, ci Vanghelie si Oprisan.

In curand, „zicerile” lui Vanghelie vor fi mai cautate decat cele - prea diplomatice - ale lui Cristian Diaconescu. Imaginea unui „self-made man” din Rahova risca sa fie mai atragatoare decat imaginea de imbogatiti ai tranzitiei, rupti de realitate, pe care o afiseaza majoritatea

PSD-istilor.

Nu stim in ce masura presedintele executiv al PSD Bucuresti va mai atrage voturi intr-o Romanie integrata in UE, dar sigur pe termen scurt are un electorat stabil si se misca destul de dezinvolt in PSD.

Cat va mai dura pana cand il va controla? Probabil ca in alegeri poate aduce mai multe voturi decat baietii spilcuiti din Kiseleff, pe care nu va avea niciun scrupul sa-i arunce peste bord cand ii vor sta in cale.

In concluzie, asociindu-se cu Vanghelie, Mircea Geoana se joaca cu focul si nici nu stie ce-l asteapta. Din pacate, nu va fi singurul care se va arde.