Apropiata intrare a Romaniei si Bulgariei in Uniunea Europeana nelinisteste o mare parte a publicului din actualele tari membre.
De fapt de ce sint speriati europenii de noi? Doar ca romanii si bulgarii vor veni acolo si le vor lua slujbele pe salarii mai mici? Motivele acestei nelinisti nu se reduc doar la aspectul salarial. Europenii sint speriati de romani pentru ca ei considera ca noi nu am acceptat inca valorile lor, valorile europene.
Acum aproape doi ani, Parlamentul Romaniei a adoptat Programul de guvernare. In capitolul 3 al acestui program se vorbeste despre integrarea europeana si este folosit in mod repetat termenul „europenizarea Romaniei“. Din pacate, aceasta expresie nu este folosita deloc nici in vorba, nici in fapta, nici de catre oamenii politici, nici de catre publicul larg din Romania.
„Europenizarea“ romanilor a ramas ingropata intre copertele programului de guvernare, fara impact in rindul politicienilor ori al masei largi a populatiei Romaniei.
Europenizarea ar fi trebuit sa fie adoptarea si intrarea in uz tocmai a valorilor europene care le lipsesc romanilor. Fara aceste valori sintem niste salbatici in ochii locuitorilor Europei de Vest. Aceasta lipsa se manifesta in doua planuri: legal si comportamental.
Din punct de vedere legal, europenizarea romanilor ar trebui sa aduca pe plaiurile mioritice legi clare si eficiente, pedepsirea prompta si nepartinitoare a celor vinovati.
Am remarcat cu totii prin mai toate magazinele anuntul acela lipit pe geamuri, adeseori minjit si rupt pe margini, prin care cumparatorii sint instiintati ca, in conformitate cu prevederile unei ordonante a guvernului, trebuie sa solicite vinzatorilor bonurile fiscale.
Ordonanta cu pricina nu obliga magazinul sa dea pur si simplu clientilor bonurile fiscale, ci il obliga sa puna acel anunt! Pare ca o minte conturnata a inventat acest text de lege care obliga practic cumparatorii sa se umileasca cerind bonuri fiscale, in loc ca magazinele sa dea bonurile o data cu marfa.
Imi aduc aminte ca odata am avut indrazneala sa cer la un magazin bonul fiscal si, cu fata evident suparata, patronul mi-a spus sa astept putin. S-a retras „in spate“ si a revenit dupa fix 14 minute pe ceas! Mesajul era clar: spune si altora ce patesc daca imi cer bon fiscal. Iar daca clientul nu solicita bon fiscal, comerciantul roman este exonerat de raspundere.
In celalalt plan, al comportamentului, multi romani se dovedesc a fi inca si mai departe de valorile europene. Urmeaza inca orbeste dictonul „lasa ca merge si asa“, nu sint inca suficient de amabili fata de ceilalti si nu isi recunosc deloc greselile proprii. Sint atitudini clar antieuropene.
Cu citeva saptamini in urma, am observat ca, la intrarea unei banci din apropiere de locuinta mea, niste lucratori de la o firma de constructii au pus trei dale mari de marmura. Am remarcat de atunci, cu ochiul liber, de la distanta, ca dalele erau cam subtiri si m-am mirat ca inginerul care a facut proiectul a pus asa niste dale subtiri.
Ieri am avut surpriza sa constat ca doua din cele trei dale erau deja rupte, iar a treia crapata, dupa mai putin de o luna de la „inaugurare“.
Pe cind observam asta, mergind prin fata bancii, constat ca strada, deja superaglomerata de obicei, a ajuns practic blocata de masinile clientilor bancii, parcate aiurea, desi au la dispozitie o parcare la doar 20 de metri si care are intotdeauna locuri libere. Romanii nostri nu vor sa se deplaseze pe jos nici macar un metru. Nu conteaza ca ceilalti nu mai pot circula in zona.
Mai fac citiva pasi si ajung linga un atelier de timplarie din aluminiu. Observ un cunoscut care imi spune ca a venit sa ridice o usa comandata acolo, dar ca cei de la firma respectiva i-au facut usa cu deschiderea spre afara, nu spre interior, cum se fac de obicei si cum solicitase de altfel si dinsul.
In loc sa isi recunoasca greseala si sa o faca uitata prin fabricarea unei noi usi, buna de data asta, patronul atelierului se certa cu clientul pe trotuar.
Degeaba acuzam vechile state membre ale Uniunii Europene ca ne trateaza drept cetateni de mina a doua, cita vreme nu adoptam valorile europene si nu aratam ca le-am insusit.
Ar trebui sa avem in vedere, fiecare dintre noi, nu doar indeplinirea unor pure formalitati legate de integrarea europeana, ci modul in care valorile europene se manifesta in viata noastra de zi cu zi. Abia atunci nu vom mai fi considerati europeni de mina a doua. Depinde doar de noi.
