Cotidianul:

Angela Marinescu: "Sintem un popor si de lasi, si de oportunisti"

de Eugen Istodor     Cotidianul
Marţi, 14 noiembrie 2006, 0:00



Gimnastica, inot, volei, tuberculoza 9 ani, medicina, psihologie, poetul Daian, vremuri ceausiste, versuri. Aceasta este poeta Angela Marinescu.

Rep: Ati fost turnatoare?
Angela Marinescu: Nimeni nu si-a propus pe vremea lui Ceausescu sa fie turnator. Totul se intimpla in mers. Erai racolat. Unii cedau, altii nu. Cel mai mare turnator dintre scriitori a fost Ion Caraion, se stie. A fost cel mai mare delator din istoria literaturii noastre. A fost inchis. Cei care au fost inchisi, ca si el, „au prins boala“. Inchisoarea e ca o boala.

Contractezi boala si se cronicizeaza, dupa aceea ti-e atit de teama ca ar putea recidiva boala, incit intri intr-o stare de insecuritate totala. Ti se face atit de frica de inchisoare si de ce reprezinta ea, incit resimti foarte tare insecuritatea. Unii pot rezista, altii nu. I.D. Sirbu, alt exemplu aici. Nu toti avem creierul facut la fel. Fiecare are creierul lui.

Unul innebuneste, altul incarunteste pe loc, altul nu pateste nici pe dracu’. Nu vreau astfel sa justific ceea ce s-a intimplat, nici macar sa-i justific pe politicieni, pe care-i dispretuiesc total. Politicienii chiar au avantaje, au avut si vor avea avantaje. Unii au fost pregatiti prin structura psihica sa spuna „nu“...

Rep: Care-i povestea cu Daian, sotul dumneavoastra?
Angela Marinescu: Am fost casatorita cu Sergiu Filip, cunoscut sub numele de Paul Daian. M-am casatorit cu el imediat dupa ce a iesit din inchisoare. Era mai tinar decit mine. Suferea ca nu putea publica. Simtea ca scrie bine. Eu, fiindca il iubeam, ziceam si eu ca scrie bine... chiar scria bine, chiar s-a dovedit ca e un poet adevarat. Voia sa publice.

Doi ani de zile, Mircea Ciobanu, de la „Viata romaneasca“, il primea saptaminal si-i spunea ca-i va da un raspuns. Doi ani. El, fragil psihic, a cedat si, in timp ce eram plecata la Tirgu-Mures, la parinti, si-a cumparat un lant, doua lacate si s-a legat de gardul Uniunii Scriitorilor, la ora 12.00, la prinz. A fost inchis. Trei luni.

Nu l-am vazut niciodata in cele trei luni, desi mergeam la Rahova. L-au eliberat. A iesit cu citeva zeci de kilograme mai slab, stind de la cinci dimineata pina la noua seara in picioare. M-am casatorit. Nu am mai putut publica nici eu, nici el. Faptul ca nu putea publica l-a omorit. Asta era totul pentru el. Voia sa arate ca si el e bun, nu doar eu. Era orgolios.

Rep: A cedat?
Angela Marinescu: Dupa ce a iesit din inchisoare, era sunat mereu de un anume Laurentiu. N-am realizat ce se intimpla in jurul meu. Eram cu copilul, cu ale mele. Dar el pleca de acasa si se vedea cu acest Laurentiu. Dupa ce mi-am dat seama, l-am intrebat si mi-a spus ca a fost sistematic luat de Securitate, dar nu a facut nimic rau.

Rep: Ati fost supusa vreunei incercari de acest tip?
Angela Marinescu: In '80, Viorel Padina, Vlasie, Romulus Brancoveanu au venit cu un text, in Bucuresti, despre cum este poporul roman. M-au sunat cu insistenta sa vin la Uniune. N-am prea vrut sa ma duc si le-am spus: „Ce-aveti, ba, cu mine, sint amanta voastra? Ce, imi porunciti?“. M-am dus pina la urma, mi-au aratat textul. Era un text impecabil scris. L-am semnat imediat.

A aparut Sergiu, i-am aratat textul, s-a albit la fata, m-a injurat, a semnat alaturi de mine, dar am realizat ca autorii textului nu semnasera. Se faceau ca ploua. Au semnat, dar cu greu. Am facut scandal si totul a ramas asa. Era o provocare. Textul nu a aparut niciunde. Toti au fost luati la Securitate, eu nu. Sergiu le-a spus: „E nebuna! N-o chemati!“. Dar Padina a innebunit.

Vlasie „s-a ascuns“ la Pitesti. Nu vreau sa spun nimic, vreau doar sa spun ce s-a intimplat.

Rep: Cum e poporul, de fapt?
Angela Marinescu: In 1977 spuneam in plina sedinta a Uniunii Scriitorilor ca sintem un popor de lasi sau de oportunisti, nu mai stiu exact. Acum pot spune cert ca sintem un popor si de lasi, si de oportunisti. Alexandru George mi-ar da peste obraz. El sustine ca o cauza e asuprirea din toate partile si nu ne-am pus la punct un sistem de aparare.

Securitatea pe vremea lui Ceausescu a fost cea mai cumplita, impunind acelasi sistem de presiune. Toti sintem oportunisti, toti vrem sa traim, pina la un punct, toti avem o lasitate... fiindca, daca ai creier, realizezi ce ti se poate intimpla si devii las. Poate aceasta asuprire din toate partile a determinat o mutatie si ne-a facut precauti. Nu stiu, trebuie dovedit. Cert este ca sintem lasi si oportunisti.
Integral in Cotidianul






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


427 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by