Atunci cind mai ataca Rusia, presedintele Basescu ar trebui sa-si aminteasca si ca, peste doi ani, pretul cu care ne da rusul gazul va fi acelasi cu cel pe care il scoate romanul din Romania. Duritatea revoltei e de inteles, dar, de dragul facturilor noastre, putina moderatie n-ar strica.
In fata presei straine, presedintele a tinut un nou discurs antirusesc, de data asta de o duritate fara precedent. Fie din solidaritate cu Europa, fie, am putea indrazni sa credem, din preocupare pentru facturile romanilor.
Basescu a vorbit despre riscul ca Gazprom sa fie instrumentul de presiune politica a Rusiei asupra Europei, despre riscul de reorientare a livrarilor de gaz catre China si a clamat ca alternativa la gazul rusesc sa fie „prioritatea numarul unu“ pentru Uniune.
Este laudabil ca presedintele nostru jucator le da sfaturi celor din UE. Si mai laudabil ca pune umarul (sau, ma rog, deschide gura) la realizarea multpomenitului traseu Nabucco, blestemat parca sa devina un etern proiect. Este totusi greu de inteles cum presedintele, care acuza tot timpul ca platim cel mai mare pret pentru gazul rusesc, forteaza un pret chiar si mai mare.
Intr-o zi insorita din vara trecuta, vicele Gazprom, pe numele lui Medvedev, facea o declaratie lipsita de orice fel de echivoc. „Romania plateste pretul pe care trebuie sa-l plateasca, nici mai mult, nici mai putin“, spunea rusul in fata ziaristilor care aveau inca in cap refrenul cu gazul scump al presedintelui.
Iar factura noastra chiar va depinde in totalitate (nu doar in proportie de 60% ca acum) de cit de bine va dormi Putin in ultimele nopti din anul 2008. Iata de ce. Romania a fost fericita de Dumnezeu cu gaz mult.
S-a mai imputinat, dar tot e.Problema este ca, odata intrati in marea familie europeana, neamtul si francezul nu prea accepta ca ei sa dea pe putinul gaz scos de la ei din tara 250 de dolari, iar noi - 143. Ideea este ca, pina la inceputul lui 2009, pretul cu care se scoate gazul din subsolul romanesc sa fie acelasi cu cel la care se importa gazul.
Asta este deja batuta in cuie, pentru ca ne-am asumat-o o data cu aderarea. Nenorocirea noastra e ca avem gaz de import dintr-o singura sursa care se cheama Gazprom. Deci, pretul lor va si pretul nostru.
Presedintele s-a plins ca noi platim cel mai scump gaz din Rusia. Inca nu se stie cit adevar contine fraza, pentru ca nici o companie occidentala care importa gaz nu a fost atit de transparenta incit sa ne spuna si pretul la care o face.
Basescu ar putea avea dreptate din doua motive: noi importam mai putin decit ei si la noi exista intermediari cu totul straini de Romania, spre deosebire de situatia din Germania, de pilda, unde se importa gaz prin firme ruso-germane.
Din pacate, chiar daca are dreptate, in afara de a se revolta, presedintele nu prea are ce face: cu exceptia producatorului Romgaz, toate firmele implicate in povestea gazului sint straine.
Totusi, presedintele putea face ceva, si anume sa o lase putin mai moale. Chiar daca nervozitatea sa este de inteles, asa cum este si temperamentul sau. Peste 50 de zile, dupa show-ul cu artificii si dupa clinchetul paharelor cu sampanie, locul in care se va drege domnul presedinte va fi incalzit si cu gaz de la Putin.
Nu spun ca lucrurile ar trebui lasate asa cum sint acum, pentru ca exista riscul ca, peste 10 sau 20 de ani, rusul sa stea in coasta noastra si mai tare. Dar o oarecare moderatie in discurs este necesara, din moment ce pe noi ne va durea cel mai tare. Neamtul mai are gaz si din Norvegia, iar englezul - din Marea Nordului.
La noi nu e cazul si, dupa cum spuneam, pretul pe care il va impune Gazprom il vor impune si Romgaz, si Petrom. Si, pentru confortul nostru, acel pret ar trebui sa contina cit mai putina politica.
Apropo, domnule presedinte, gazul rusesc nu mai costa 285 de dolari, ca atunci cind spuneati dumneavoastra ca e cel mai scump. Deja e, pentru noi, 315! Va rugam, enervati-va in particular!
