Marti, 14 noiembrie, in jurul orei 21.00, in cartierul Ferentari, zona Zabrauti din sectorul 5 al Bucurestiului, statul roman si-a semnat actul de capitulare in fata lui Gigi Becali.
Actul a fost semnat de prefectul Capitalei, Mioara Mantale, si de primarul de sector, Marian Vanghelie. Am fi niste naivi daca am crede ca toata povestea din Ferentari ar fi doar o acumulare de intamplari nefericite petrecute in ultimele zile. Nu. Esecul statului roman are cauze cu mult mai profunde, care se pierd, cum se zice, in negura anilor.
In primul rand, vorbim despre politica iresponsabila a administratiei locale. Este adevarat ca nu putem avea mari pretentii de la Marian Vanghelie - de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! -, dar tot e greu de acceptat faptul ca a putut trai linistit cu aceasta problema.
Cum de le-a eliberat el nefericitilor din Zabrauti acte de inchiriere si apoi de vanzare-cumparare pentru niste catacombe din inima orasului? Si cum de prefectura a considerat legale aceste acte ale primariei?
Mai departe, cum se face ca primarul general al unui oras cu un ritm de dezvoltare ametitor admite existenta unei asemenea pungi de saracie, de promiscuitate si de excludere cum este cartierul Ferentari?
Mai departe intram in zona oamenilor legii. Sa nu uitam, ne aflam in Ferentari, loc pe care este bine sa-l eviti dupa lasarea intunericului, punctul nevralgic al delincventei din Bucuresti, raiul traficantilor de droguri si terenul fertil care hraneste clanuri interlope.
Politica tolerantei zero fata de astfel de fenomene, aplicata fara compromisuri, din primii ani de dupa Revolutie, ar fi contribuit, desigur, la curatirea zonei. Rezultatele se vad.
Ramane sa contemplam acum esecul politicilor guvernamentale consacrate etniei rromilor - de-or fi existat ele cu adevarat. De peste un deceniu, Uniunea Europeana ne spune ca avem o mare problema. Ultima oara s-a intamplat chiar la inceputul acestei saptamani in Parlamentul de la Strasbourg. Vor fi crezut guvernantii Romaniei ca sunt mofturi, fite de Bruxelles.
Iata ca nu erau! Odata si odata, explozia tot s-ar fi produs, in interiorul unei etnii majoritar sarace, marginalizate, needucate, lipsite de lideri adevarati si de elite recunoscute.
Si, peste toate acestea, culegem fructele amare a saisprezece ani de stat paternalist si populist, de stat care crede ca rezolva problemele apeland la pomeni cu acte.
Un stat care, in loc sa aplice legile, i-a lasat pe bietii oameni sa creada ca blocarea strazilor, neplata utilitatilor sau furtul de energie ar constitui cumva drepturi ale omului. Si asta, doar pentru a le cumpara voturile!
Priceput nevoie mare la politica, dar incapabil de a dezvolta politici, statul roman a ajuns, in mod logic, la capitularea din Ferentari, iar rolul sau a fost preluat de cel care, intre timp, a privatizat pomana electorala.
Suit pe Maybach, Becali a savurat victoria obtinuta la capatul unui veritabil blitz-krieg. In timp ce aceia care au vazut scena pe ecranele televizoarelor au toate motivele sa se intrebe cine le va plati celor din Ferentari viitoarele facturi?
Si, mai ales, au ajuns oare cei mai multi dintre romanii nostri atat de naivi incat sa creada ca tara poate fi salvata in felul acesta?
