Odiseea preturilor administrate, principala unealta prin care autoritatile de la Palatul Victoria si, respectiv, de la Banca Nationala a Romaniei au incercat sa stapaneasca inflatia, este inca departe de a fi ajuns la punctul final.

Dincolo de faptul ca exista niste coordonate certe, niste targheturi cuprinse in documentele de pozitie semnate in procesul de preaderare la Uniunea Europeana, modalitatea in care acestea vor fi atinse ramane responsabilitatea exclusiva a autoritatilor de la Bucuresti.

In mod normal, ele ar fi trebuit sa faca obiectul unei strategii ferme, batute in cuie, intrucat nu ne jucam numai cu soarta populatiei ramase cu gura cascata in fata televizorului, in momentul in care crainicul anunta o noua scumpire.

Jocul e mult mai mare si mult mai periculos: e vorba de credibilitate, in fata organismelor financiare internationale si, mai ales, in fata investitorilor, fie ei straini, fie ei indigeni. Daca voturile populatiei pot fi intoarse cu doi mici si o bere peste drum de sectia de votare, interesul investitorilor si banii acestora nu se intorc dupa astfel de argumente.

Ei vin cu planuri, isi fixeaza tinte de profit care sa multumeasca actionarii, iar pentru asta elaboreaza studii de fezabilitate extrem de laborioase. Principalul pol de atractiei pentru acestia nu il constituie facilitatile fiscale, eternele pomeni, ci predictibilitatea mediului de afaceri.

Ori, prin aceasta alba neagra de-a scumpirile numai predictibilitate nu putem spune ca gasesc in Romania. Ba scumpim in septembrie, ba amanam pentru 2007, ba revenim la 1 noiembrie. Practic, transformam afacerile intr-un joc de poker din care se mai castiga doar la noroc.

Nu mai vorbim de faptul ca o scumpite facuta azi nu e egala cu una facuta peste o luna! Iar marile firme au contracte cu furnizorii facute pe termen lung, si solutia cu renegocierea acestora nu tine la acest nivel de afaceri.

O dovada certa a efectelor jocului - de-a uite scumpirea, nu mai e scumpirea -, o gasim in ultimul raport asupra inflatiei oferit de banca centrala.

Astfel, BNR precizeaza ca in anii 2006, 2007 si 2008 majorarea de pret la energia electrica este de 22,4% fata de 13,6% cat era prevazut in proiectia anterioara, in timp ce in cazul energiei termice a ajuns la 25,9% fata de 15,8%.

Un calcul simplu arata ca avem practic scumpiri mai mari cu aproape 65% decat cele pe care un investitor meticulos, care a consultat previziunile anterioare, si le-a previzionat pentru anul in curs. Un alt exemplu, in cazul gazelor naturale, pretul trebuia sa creasca, potrivit scenariului anterior, cu doar 23,2%.

Pana la urma, daca datele din acest moment vor ramane batute in cuie, ne vom alege cu o majorare de 33,5% la tarifele pentru gazele naturale. La energia termica noul scenariu prevede o crestere de 6%, fata de 5%, iar in cazul energiei electrice, de 6,7% fata de doar 1,9%.

Valoarea efectiva a inflatiei la sfarsitul acestui an va fi cunoscuta abia cu ocazia viitorului raport al BNR, care va fi facut public abia spre sfarsitul primului trimestru al anului viitor.

Declaratia recenta a guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, in ceea ce priveste atingerea tintei de inflatie pe acest an, poate parea, fie optimista, fie pesimista, in functie de momentul la care se face trimitere la aceasta. A patra rectificare bugetara, aprobata ieri prin ordonanta de urgenta, arunca minim 2,1 miliarde RON in consum.