Pina la iesirea sa la iveala in balamucul liberal, Flutur ne-a parut tuturor doar un speculator de mina a doua, unul in mod evident mai apropiat platformistilor, dar insuficient de important pentru a-si permite si o disidenta pe fata. Un politician din tagma celor care joaca mereu la doua capete mici.

Daca exista un actor-cheie in criza prin care trece PNL, acesta e vioiul ministru al Agriculturii, bucovineanul Gheorghe Flutur. Citeva cuvinte despre putin cunoscutul, totusi, liberal de Suceava. Ambitios e putin spus. Toti politicienii ajunsi la o oarecare notorietate si/sau inalta functie poseda in mod necesar un asemenea atribut. Competent, la fel.

Gheorghe Flutur stapineste pina la maruntaie zona agriculturii, un domeniu care in Romania inseamna enorm de mult, cel putin citeva zeci de ani de-acum incolo. In mod evident, bun comunicator. E ascultat cind deschide gura, desi n-o face foarte des, avind cu siguranta stiinta de a comunica prin formule care ramin in memorie.

In campania electorala din 2004 a fost unul dintre cei mai eficienti manipulatori de mesaje antipesediste. Dar Flutur mai poseda si un talent rar printre politicienii nostri. Acela de a ascunde perfect ce gindeste in spatele unor vorbe care par sa spuna totul. De regula, asa-zisul politician-diplomat isi camufleaza mesajele sub formulari fie ambigue, fie de-a dreptul goale de continut.

Rareori se-ntimpla ca Flutur sa para echivoc. Vorbeste apasat si cu adresa precisa. Dar asta n-are nimic de-a face cu sinceritatea. La Gheorghe Flutur adevarul gindurilor sale e perfect opus brutalitatii mesajelor pe care le transmite.

Pina la iesirea sa la iveala in balamucul liberal, Flutur ne-a parut tuturor doar un speculator de mina a doua, unul in mod evident mai apropiat platformistilor, dar insuficient de important pentru a-si permite si o disidenta pe fata. Un politician din tagma celor care joaca mereu la doua capete mici. Fals. Gheorghe Flutur joaca mare.

Toata afacerea platformistilor lui Stolojan suferea din start de un handicap fatal pe care, culmea, i-l crease insusi inteligentul Valeriu Stoica. E vorba de obiectivul prevazut in platforma potrivit caruia PNL-ul ar fi urmat sa se topeasca intr-o formula, nu foarte bine precizata, de tip „federatie a dreptei“.

Acest cui a blocat practic mesajul disidentei anti-Tariceanu, in intentia sa de a cuceri partidul, la nivelul minor al unor frustrari mai degraba personale. Presa a reflectat corect multimea mesajelor de adeziune din teritoriu la platforma Stolojan, dar mai putin acurat despre calitatea acestora.

Cu putine exceptii, pina la intrarea in arena a lui Gheorghe Flutur, achizitiile umane ale platformistilor au fost absolut minore. Si asta, in primul rind pentru ca platforma continea practic germenul disparitiei PNL. Acest lucru a dus in final atit la radicalizarea celor doua tabere, cit si, in aceeasi masura, la blocarea ambelor. Aici intervin rolul si miza imensa la care joaca Gheorghe Flutur.

E vorba de a specula conflictul deja cronic dintre cele doua grupari si de a intra intr-o confruntare in care protagonistii reusisera sa-si macine fortele reciproc. Iar ceea ce a reusit in aceste zile ministrul Agriculturii nu e, cum ar parea, medierea dintre cele doua tabere, ci ceva mult mai important.

E vorba de delegitimarea in interiorul PNL a lui Theodor Stolojan din postura de principal oponent al lui Tariceanu, luindu-i, practic, locul. Mesajul sau principal este pastrarea unitatii si identitatii partidului, adica exact cel pe care Stolojan l-a ratat din start prin platforma sa.

Toti nemultumitii din partid, foarte multi de altfel, dar care nu vor sa-si riste pielea pe platforma lui Stolojan, au acum in Gheorghe Flutur un vehicul comod, legitimat si ca oponent al lui Tariceanu, prin apropierea de plaformisti, si ca aparator, prin comparatie cu Stolojan, al identitatii PNL. Iar cel care pierde in toata aceasta afacere este, de fapt, Theodor Stolojan.