Daca implica responsabilitati majore, fotoliul de comisar este rigid, imprimand comisarului forma responsabilitatilor pe care le incumba. Dimpotriva, un fotoliu cu responsabilitati modeste poate fi modelat de forma comisarului care se aseaza in el. Ar putea fi cazul domnului Orban. dr. Radu Serban
Nu stiu daca este o pura intamplare sau o „maturizare” in timp a unei situatii, dar imi amintesc o discutie cu comisarul Jan Figel, la Gent, in ziua de 19 mai 2006. L-am intrebat atunci ce portofoliu intrevede pentru viitorul comisar roman.
Mi-a raspuns ca are in gestiune cele mai multe DG-uri (directii generale) si ca ar fi foarte bucuros sa cedeze o parte din ele comisarului roman, amintind, printre altele, ca multilingvismul absoarbe multe energii, eforturi ample, resurse materiale si umane.
Acum, cand domnul Leonard Orban este aproape confirmat in postul de comisar pentru multilingvism, pentru doi ani, imi amintesc ce scriam in septembrie 2004 despre „fotoliul de comisar”. Daca implica responsabilitati majore, fotoliul este rigid, imprimand comisarului forma responsabilitatilor pe care le incumba.
Dimpotriva, un fotoliu cu responsabilitati modeste poate fi modelat de forma comisarului care se aseaza in el. Ar putea fi cazul domnului Orban. Aparent minor, subiectul „multilingvismului” poate deveni o prioritate a Uniunii, prin forta comisarului si forma pe care o va imprima el fotoliului in care se aseaza.
Sa fiu putin mai explicit! Suedezii, in anul 2005 cand au intrat in U.E., speriati si sufocati de birocratia monstrului administrativ comunitar, au declarat ca sunt gata sa renunte la limba nationala in majoritatea cazurilor, de dragul rentabilizarii actului administrativ. Orgoliile nationale desarte ale altor state membre au blocat orice evolutie in acest sens.
Daca comisarul Orban va sti sa vina, din start, cu un calcul privind costurile birocratiei inutile in domeniul traducerilor, cu efectele lor negative asupra padurilor Uniunii Europene (mii de tone de hartie aruncata la cos), va avea un punct de plecare solid.
Apoi, plecand de la evidenta anomalie a traducerilor inutile, sa vina cu propuneri indraznete privind revolutionarea (cuvantul exprima exact ceea ce cred eu ca ar trebui facut, in timp, dupa metoda comunitara) mecanismului traducerilor in U.E.
Salariile platite astazi unor translatori, de altfel capabili, dar care lucreaza la „cooperativa munca in zadar” vor putea fi redirijate spre activitati mai utile. Timpul alocat la reuniuni traducerilor (exista reuniuni unde fiecare participant este obligat sa vorbeasca in limba nationala) va fi mult mai pragmatic folosit pentru alte activitati.
Se va face economie la o serie de materiale, instalatii de traducere simultana, sali intregi, cabine, microfoane, difuzoare, cabluri, computere, imprimante, etc.
Efectele se vor propaga spre alte portofolii ale executivului european, al afacerilor administrative, relatiilor institutionale si comunicarii, bugetului, mediului inconjurator, ocuparii fortei de munca, sau chiar al energiei. Desigur, procesul va fi lung, dar mai devreme sau mai tarziu el se va declansa si, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Toata lumea este de acord ca trebuie redusa birocratia in U.E., dar nimeni nu are curajul sa provoace o schimbare, acolo unde birocratia este cea mai evidenta: traducerile inutile.
Analiza integrala in EurActiv.ro
O analiza de Radu Serban, publicata si in "Tribuna economica". Radu Serban este adjunct al sefului de Misiune a Romaniei in Belgia, dar a scris acest articol in nume personal.
