Declasificarea unor informatii din contractele de privatizare in domeniul energiei ar putea fi perfect legitima. Mai multe legi permit acest lucru in mod expres, fara interpretari. Insa modul in care s-a cerut acest lucru partilor implicate in contracte este cat se poate de ambiguu si de natura sa creeze indoieli.
Precedent periculos in interventia CSAT
Chiar daca s-a actionat cumva pe marginea legii, in sensul ca acest organism nu a emis o hotarare prin care sa oblige Ministerul Economiei si Comertului sa faca publice aceste contracte (pentru ca ar fi incalcat legea), constituie un precedent periculos interventia CSAT in aceste chestiuni care, potrivit Constitutiei si legilor tarii, sunt in competenta justitiei.
Pentru a nu intra in conflict cu legea, CSAT a emis un fel de somatie publica de publicare a acestor contracte. Si unii au declarat ca se supun, altii au raspuns eliptic, pentru ca stiu ca, din punct de vedere legal, CSAT nu poate sa-i oblige sa faca acest lucru.
Situatia juridica reala a fost mascata cu tot felul de termeni care se bat cap in cap (siguranta energetica, dar publicitate, confidential pentru concurenta, dar in dezbatere publica) de natura sa creeze interpretari si chiar sa abata atentia de la ce este corect si mai ales legal.
Contradictii in termeni
Sa o luam in ordinea afirmatiilor facute de presedintele Traian Basescu: mai intai, a spus ca trebuie facute publice contractele de furnizare sau de intermediere in domeniul energetic, intrucat s-au facut erori in ceea ce priveste garantarea securitatii energetice a populatiei.
Afirmatia provoaca mai multe nelamuriri: de ce trebuie facute publice aceste contracte daca este vorba de siguranta energetica? Chestiunile de siguranta energetica nu ar trebui sa fie secrete? Poate CSAT sa se subroge justitiei si sa oblige partile unui contract sa faca ceva?
„Consiliul Superior de Aparare a Tarii nu are putere executiva (directa) de a declansa proceduri de urmarire penala in cursul carora sa se declasifice contracte confidentiale. Parchetul/instanta de judecata sunt cele care au aceasta putere.
CSAT fiind format si din reprezentanti ai Executivului poate influenta, atrage atentia organelor executive (Guvern, Parchet, Consiliul Concurentei etc.) sa se autosesizeze si sa verifice legalitatea intelegerilor, faptelor, contractelor”, este de parere avocatul Daniel Voicu, de la societatea de avocatura Voicu & Filipescu.
A doua zi, la Timisoara, presedintele a incercat sa raspunda acestor intrebari implicite in primele afirmatii, spunand ca „aceste contracte sunt confidentiale, si nu secrete, sunt confidentiale pentru concurenta, dar nu si pentru institutiile statului si orice institutie care are suspiciuni despre modul in care a fost incheiat si detinatorul de contract este obligat sa-l puna la dispozitie.
Un contract confidential nu e confidential si pentru institutiile statului”. Seful statului a adaugat ca publicarea acestor contracte este importanta si pentru dezbaterea publica. Aceste afirmatii sunt insa si mai ambigue decat cele din ziua precedenta.
Daca aceste contracte sunt confidentiale pentru concurenta, cum de trebuie supuse dezbaterii publice? In al doilea rand, cine spune ca sunt doar confidentiale, si nu secrete? Pe ce temei legal se bazeaza aceasta afirmatie? Ceea ce presedintele a omis sa spuna este cine anume are competenta legala sa raspunda la aceste intrebari ca sa legitimeze interventia statului si sa oblige companiile sa faca publice aspecte considerate de acestea confidentiale.
Presedintele? CSAT? Evident, nu. Doar puterea judecatoreasca poate emite o hotarare prin care sa oblige partile unui contract sa faca acest lucru. Iar temeiuri legale pentru a le obliga exista suficiente.
„Orice clauza de confidentialitate contractuala nu va putea fi suficient de puternica in cazul incalcarii legii.
Daca «incalcarea securitatii energetice a populatiei» (Ce-o fi asta? Cine o defineste? Cine o verifica?) ori alt interes public, pe de o parte, si contractele de privatizare, pe de alta parte, au intrat in conflict, in sensul existentei unei ilegalitati, atunci faptuitorii pot fi trasi la raspundere”, a mai spus avocatul Daniel Voicu.
Ce e confidential si ce e secretLegea nr.
182 din 12 aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate spune clar ca „nicio prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a primi si raspandi informatii”.
In aceeasi lege se spune ca informatii clasificate sunt informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala, care, datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate.
O alta dispozitie din acelasi act normativ spune ca in cadrul informatiilor clasificate se inscriu atat informatiile care privesc securitatea nationala, a caror divulgare ar putea prejudicia siguranta nationala si apararea tarii, denumite informatii secrete de stat, cat si informatiile a caror dezvaluire ar putea aduce prejudicii unor persoane juridice de drept public sau privat, care sunt definite drept informatii secrete de serviciu.
