Demiterea lui Flutur a facut imposibila reconcilierea dintre cele doua tabere liberale, care de acum inainte se pot distruge si singure, fara vreo interventie de la Cotroceni. Basescu poate lua o pauza de cateva luni, timp in care Tariceanu& comp. vor lucra cu spor pentru cresterea PD in sondaje. Roadele prostiilor se vad de la luna la luna si, manipulate sau nu, sondajele reflecta o realitate.

Greseala de a-i indeparta din partid pe Stolojon si Stoica, doua figuri proeminente si cu priza in media, din motive de orgoliu, fixatie de scaun si sfatuitori incompetenti, nu mai poate fi reparata, iar ultimele evenimente dau masura procesului de disolutie in care se afla PNL. Tariceanu nu prea mai are scapare in acest moment.

Daca il pastreaza pe Flutur in partid, acesta va candida la congres sprijinit de gruparea platformista, care intre timp va racola suficienti aderenti pentru a provoca un seism de proportii. Chiar daca Flutur nu va reusi sa castige presedintia si Tariceanu va ramane insurubat in functie, liniste tot nu va fi. Ba din contra.

Tabara platformista va fi destul de puternica pentru a continua si mai aprig lupta din interior. La fel, daca Flutur castiga, taricenistii le vor face zile fripte, dupa cum bine spunea Pinalti, primarul platformist din Piatra Neamt. Desigur, scenariul este valabil doar in situatia in care Flutur si parlamentarii platformisti nu vor fi pusi pe liber pana atunci.

Excluderea va fi pentru acestia argumentul forte pentru infiintarea unui nou partid, care va injumatati procentele si asa firave ale PNL. Tariceanu este prins in menghina si ruptura din PNL asteapta doar oficializarea si stabilirea dimensiunii.

Dar seria prostiilor marca PNL nu da semne de oboseala. Confirmarea zvonurilor ca se pregateste o fuziune cu Actiunea Populara a lui Emil Constantinescu arata ca liberalii sunt gata sa rupa Alianta D.A. si sa formeze un pol anti-Basescu.

Dincolo de legaturile istorice generate de "batele minerilor" si de lupta comuna impotriva FSN, mult mai trainica este acum ura comuna impotriva lui Traian Basescu. Cel mai vajnic contestatar al actualului presedinte este liderul AP, cel care incearca sistematic sa acrediteze ideea ca Basescu este primul securist al tarii, aflat la originea tuturor relelor.

Discursul lui Constantinescu este obsesiv antibasescian si deseori lui i s-au raliat lideri ai PNL precum Orban, Hasotti sau Antonescu. Asa incat apropierea nu mira, doar ca strategia denota iarasi o viziune care bate doar pana la varful nasului.

Isi inchipuie oare liberalii ca PD va accepta ca pe usa de serviciu a Aliantei sa fie introdusa Actiunea Populara, care a suplinit cu brio opozitia in acesti doi ani? Apropierea de Constantinescu, venita ca replica la platforma Stolojan si la viitoarea Alianta Liberal Democrata, prefigureaza constituirea unui pol a carui unica ideologie va fi lupta impotriva lui Basescu.

Se contureaza astfel tot mai clar o structurare a clasei politice in raport de umorile fata de presedinte. Partide pro sau contra Basescu. Culmea, singurul cu adevarat avantajat de aceasta strategie este chiar presedintele. De aici si tacerea satisfacuta a PD-ului si Cotroceniului. PNL poate sa-si scrie si singur ferparul.