Patriotismul ne-a murit odata cu comunismul. Acum, romanii se bucura de ziua lor doar pentru ca primesc liber de la serviciu, scrie EvZ. Trecut glorios, prezent cu probleme, viitor luminos. Dupa acest sablon isi croiesc discursurile de Ziua Nationala toti presedintii lumii, scrie Cotidianul. Cei de la Romania Libera vorbesc despre generatia Unirii care a fost exterminata in inchisori. Documentele din Arhiva Vaticanului si din depozitele Arhivelor Nationale Romane releva ca Europa si America vedeau acest eveniment crucial pentru romani cu "ochi buni", scrie Jurnalul National.
Cui ii pasa de Ziua Nationala?
de Oana Botezatu, Dollores Benezic (Evenimentul Zilei)
Patriotismul ne-a murit odata cu comunismul. Acum, romanii se bucura de ziua lor doar pentru ca primesc liber de la serviciu.
In tara, depuneri de coroane, fanfara, defilare, fasole cu carnati si discursuri patriotarde. Afara, dineuri la ambasade, cu vin romanesc si sarmale facute cu varza acrita de vecinii sarbi.
Ziua Romaniei, dincolo de "manifestarile special dedicate", de limbajul de lemn si disputele separatist-maghiare de la tribuna parlamentului, nu inseamna nimic pentru romanul de rand.
Marea Unire mai aduce azi doar oportunitatea petrecerii unui weekend prelungit, undeva departe de oras, pentru ca guvernul le-a dat liber romanilor ca sa se bucure de Ziua Nationala.
Sarbatorim Halloween
Cei de peste 30 de ani isi amintesc ca, in scoala, patria venea in acelasi vers cu partidul si conducatorul. Dupa ‘89 a murit si patriotismul, odata cu conducatorul. Tanara generatie are scuza faptului ca nu-i mai spune nimeni versuri patriotice.
Unirea facuta pe la 1918, de niste vizionari, rivalizeaza palid azi cu faptele de "vitejie" ale personajelor contemporane. Tinerii nu stiu ce au de sarbatorit, batranii au nostalgia vremurilor apuse, iar maturii folosesc ziua libera ca sa-si mai rezolve din problemele restante din cauza serviciului.
"Profit de ziua libera si invat la suedeza, iar spre seara o sa merg la patinoar. Chestiile gen intalniri cu familia, baut vin fiert, le fac in mod natural, cand am ocazia. Cred ca de ziua noastra ar trebuie sa ne gandim ce sa facem ca sa avem o Romanie mai buna", spune Magdalena Busuioc, studenta in anul I la Litere si Limbi straine.
Cum isi proslavesc presedintii Ziua lor Nationala
de Dan Duca (Cotidianul)
Trecutul glorios, prezentul dezamagitor si viitorul luminos reprezinta canonul clasic al discursurilor prezidentiale din ultimii 16 ani, indiferent ca vorbim de Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Basescu.
1 decembrie 2006 - 88 de ani de la Marea Unire, dar ultima „Zi Nationala in afara Uniunii Europene“ anunta ieri in discursul sau de 1 Decembrie, sustinut in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, presedintele Traian Basescu.
Integrarea in Europa, NATO, un viitor mai bun - toate acestea au fost, de-a lungul timpului, teme constante in mesajele catre natiune ale sefilor de stat romani.
Ireala, abstracta si neterminata - dincolo de aceste trasaturi, nici un presedinte nu a reusit insa sa zugraveasca o Romanie a romanilor vii, comuni, a celor care indura in strada, in fiecare an, de Ziua Nationala, frigul si platitudinea discursurilor oficiale.
Trei presedinti, acelasi discurs
Schematic simple, discursurile lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu si ale lui Traian Basescu au respectat constant aceeasi structura: evocarea sacrificiului generatiei care a infaptuit Marea Unire, chinurile facerii - prezentul chinuitor al unei societati in tranzitie -, jertfa pe care cei de astazi sint chemati sa o aduca si, in cele din urma, perspective ale unui viitor mai bun, aureolat, in care ne este dat sa ne integram.
„Ceea ce au facut presedintii romani de-a lungul timpului este sa revigoreze in forme ceva mai noi si cu un discurs actualizat ideea nationala. In discursurile lui Ion Iliescu si ale lui Emil Constantinescu asta a fost o constanta.
Mesajele de 1 Decembrie au continuat in fapt o traditie nationala, cu atenuari ale accentelor nationaliste ale discursurilor national-comuniste, mergind pe aceeasi linie“, sustine lingvistul Emil Ionescu.
La rindul sau, istoricul Zoe Petre, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu si autor de discursuri de 1 Decembrie, considera ca „orice discurs national presupune la un moment dat o evocare a imprejurarilor primei celebrari a evenimentului.
Este o tehnica uzuala, mai ales ca te adresezi unui public divers - simpli oameni, dar si armata, oameni cu pregatire istorica, ce asteapta un astfel de mesaj. Incerci sa fii cit mai sintetic“, spune aceasta.
La rindul sau, istoricul iesean Adrian Cioflinca considera ca discursurile politice evocatoare, mai ales atunci cind sint prost construite, expun istoria à la legère, intr-o nota profund mitologizanta. Trecutul este utilizat intr-o maniera polemica in relatia cu prezentul, fiind modelat pentru a raspunde nevoilor retorice de actualitate ale vorbitorilor.
Generatia Unirii, exterminata in inchisori
preluare Romania Libera
Momentul 1918 a constituit apogeul unitatii romanilor. Marile Adunari de la Chisinau (27 martie), Cernauti (27 octombrie) si Alba Iulia (1 decembrie) au reprezentat nu numai vointa tuturor paturilor populatiei, ci si a fortelor politice, fie ca erau de factura nationala, fie de factura social-democrata.
Singurii care s-au opus de-a lungul anilor urmatori au fost bolsevicii, derivati din extrema stanga a social-democratiei si grupati in Internationala a III-a (Comintern). Aceasta si-a facut un scop din distrugerea statelor nationale nou constituite dupa Primul Razboi Mondial.
In documentele programatice si in cele curente, Cominternul definea sistematic Romania ca un stat imperialist, bazat pe suprimarea drepturilor minoritatilor, cu toate ca atat actele Unirii, cat si tratatul de pace stipulau principiile democratice liberale cuprinse...
0
0
