In conditiile in care procurarea de documente pentru a calatori in strainatate este foarte dificila pentru majoritatea kosovarilor, afaceristii pot rezolva orice problema in schimbul unei sume de bani.

„Pentru 300 de euro va pot procura toate documentele necesare intr-o singura zi,” spune Sajo, un fost politist din Kosovo, care locuieste acum in Rozaje, Muntenegru. „Toate deodata - certificat de nastere, acte de cetatenie, carte de identitate si pasaport.”

Cei care cumpara carti de identitate de la Sajo sunt etnici kosovari. Sunt multi ca el in Muntenegru si in Kosovo, unde obtinerea de pasaporate si carti de identitate pe cai ilegale este o afacere infloritoare.

O ancheta sub acoperire derulata de BIRN a dezvaluit dimensiunile unei afaceri in care se traficheaza sume imense de bani pentru noi modele ale vechilor pasapoarte iugoslave.

Documentele iugoslave sunt inca valabile in regiune si sunt emise in continuare de regimul de la Belgrad, care nu si-a instruit autoritatile emitente sa ia in considerare realitatea istorica a disparitiei fostei federatii.

Traficantii de documente, plecind de la nevoile "pietii", s-au plasat drept mediatori ai oamenilor obisnuiti in relatia cu institutiile sarbe, noua republica independenta Muntenegru fiind, astfel, o tinta favorita a afacerilor cu pasapoarte si documente de identitate.

Aparent surprinzator este insa faptul ca, fosti politisti, precum Sajo, joaca un rol deosebit de important in acest trafic ilegal.

Desi legea sarba prevede ca cetatenii trebuie sa se prezinte personal pentru a solicita documentele, intermediarii pot sa faca acest lucru in locul lor.

Traficantii pot face acest lucru - spune Sajo - in decursul unei singure zile, desi, potrivit reglementarilor sarbe, termenul minim este de o saptamana.

BIRN a incercat sa obtina o declaratie din partea Ministerului de Interne din Serbia, insa reprezentantii institutiei au refuzat sa faca vreun comentariu in legatura cu aceasta situatie.

Kosovo - o piata ideala

Precum toti cei care au locuit in fosta federatie iugoslava, albanezii din Kosovo au avut in posesie, pana in 1999, carti de identitate si pasapoarte iugoslave.

Insa pe fondul intensificarii conflictului dintre autoritatile sarbe si gherilele Armatei de Eliberare din Kosovo - si pe masura ce sute de mii de persoane au plecat sau au fost expulzate in tarile vecine - autoritatile sarbe au confiscat la granita majoritatea documentelor acestora.

In ianuarie 2001, UNMIK a inceput sa emita documente de calatorie in nume propriu. Majoritatea tarilor europene recunosc si accepta aceste documente daca sunt insotite si de vize, iar doua state, Albania si Macedonia, nu solicita vize.

Insa documentele de calatorie UNMIK nu au rezolvat problema si nici nu au distrus piata documentelor ilegale.

Nu toti kosovarii poseda sau doresc documente UNMIK. Multi albanezi prefera vechile pasapoarte iugoslave pentru ca acestea le permit accesul fara viza in mai multe tari din regiune, printre care Bulgaria, Croatia sau Bosnia si Hertegovina.

Prima escala a investigatiei a reprezentat-o zona cu populatie mixta din Kosovo Polje sau Fushe Kosove, la aproximativ trei kilometri de Pristina.

Aici am gasit o lunga coada de albanezi in fata unui birou foarte bine pazit, numit Centrul pentru Pace si Toleranta, asteptand sa primeasca noi documente iugoslave.

De fapt centrul este unul de eliberare de pasapoarte si de documente de identitate - una din putinele urme ale vechii administratii sarbe din Kosovo - care deserveste o regiune formata din mai multe enclave sarbe.

Ministrul de Interne din Serbia a confirmat faptul ca multi locuitori din centrul provinciei Kosovo, atat sarbi, cat si albanezi, apeleaza la aceste centre pentru a obtine documente de identitate.

Un purtator de cuvant, Miodrag Jankovic a declarat pentru cotidianul Koha Ditore ca, din iunie 1999 pana in aprilie 2006, s-au inregistrat 179.409 de cereri de noi pasapoarte, fiind emise 164.493 documente.

Insa centrul nu poate solutiona toate problemele pe care le intampina albanezii din Kosovo.

Centrul se ocupa cu rezolvarea solicitarilor celor nascuti in Pristina si in imprejurimile capitalei kosovare. Celelalte birouri municipale, numite SUP (Secretariate de Afaceri Interne) care primeau solicitari din partea unor cetateni nascuti in alte regiuni nu mai sunt operationale in Kosovo, ci in Serbia.

Albanezii din aceste regiuni trebuie sa mearga personal in diferite orase din Serbia pentru a solicita si a ridica aceste documente.

Oamenii se vad insa prinsi intr-un cerc vicios. Desi trebuie sa mearga in Serbia, multi nu pot face acest lucru pentru ca documentele de calatorie emise de UNMIK nu sunt recunoscute de autoritatile de frontiera din aceasta tara.

Pentru a obtine aceste documente, ei au nevoie ca altcineva sa completeze formularele si sa ridice actele. Aici intervin intermediarii, acestia avand legaturi cu birourile SUP din Serbia. Toate aceste probleme se rezolva prin „colaborarea” acestora.

Cum merg de fapt lucrurile

Intermediarii pot fi observati in timp ce isi ofera serviciile albanezilor care stau la coada in fata biroului din Kosovo Polje si care nu au timp sau toate documentele pentru procurarea actelor necesare.

Biroul invechit si procedurile birocratice fac ca pana si solicitantii cu dosar complet de documente sa astepte mai multe saptamani eliberarea noilor pasapoarte. Multi dintre acestia nu pot astepta insa atat de mult.

Am observat un astfel de intermediar in cautare de clienti la doar cateva minute dupa ce am ajuns acolo. „Nu aveti certificat de nastere? Nu va vor lasa sa intrati fara el,” ne spune barbatul.

El s-a oferit sa ne puna in legatura cu o persoana din enclava sarba Bernice din apropiere unde, spune el, oficialii ne-ar putea procura documentele in timp record.

„Daca incercati pe caile oficiale, va dura trei sau patru saptamani sa obtineti documentele, insa eu va pot ajuta sa le primiti in doua - trei zile pentru 150 de euro,” a spus acesta.

Dupa o scurta negociere, a redus suma la 130 de euro - „ultima oferta”, spunand ca acest cost se datoreaza faptului ca trebuie sa plateasca „legaturile secundare” pentru ajutorul lor.

Ofiterii Serviciului de Politie din Kosovo, KPS, care au in jurisdictie biroul de pasapoarte din Kosovo Polje nu ii deranjeaza pe intermediari, la fel ca politia speciala UNMIK (formata din politisti din Ucraina) al carei scop este, de asemenea, de a pastra ordinea.

Din punct de vedere legal, intermediarii actioneaza intr-o zona gri. Veton Elshani, purtator de cuvant al KPS, a declarat pentru BIRN ca politia este obligata sa aresteze orice persoana implicata in contrabanda cu pasapoarte false.

„Am avut un caz in care diverse persoane au fost prinse cu pasapoarte austriece false... iar aceste persoane au mers la inchisoare,” a spus acesta. „Oricine se angajeaza in aceasta activitate pentru profit comite un delict.”

Insa este mai greu sa prinzi sau sa condamni oameni implicati in obtinerea de pasapoarte legale de la autoritatile imputernicita sa le emita, desi mijloacele prin care acestea sunt obtinute sunt ilegale.

Blerim Ejupi, un avocat din Pristina, a precizat ca una dintre problemele din Kosovo este legata de statutul neclar al intregului cod legislativ.

„Potrivit reglementarilor UNMIK, legile sarbe care au intrat in vigoare dupa 1989 nu se aplica in Kosovo, astfel ca KPS, ca institutie din Kosovo, nu este obligata sa aplice toate legile sarbe,” a declarat acesta.

Insa tot el a spus ca nu exista nicio scuza pentru a-i ignora pe intermediari. „Afacerile cu pasapoarte iugoslave in Kosovo sunt ilegale, potrivit legilor curente din Kosovo,” a incheiat avocatul.

Intermediarii sunt constienti de acest lucru si evita sa isi dezvaluie numele reale si numerele de telefon.

„Dati-mi numarul dumneavoastra de telefon si va voi suna. Cunosc un tip care cunoaste pe cineva care v-ar putea ajuta,” ne-a spus un intermediar pe nume Sami.

L-am contactat si l-am rugat sa produca un pasaport iugoslav pentru unul dintre "prietenii nostri" din Albania care nu are documente iugoslave.

„Tipul asta pe care-l cunosc aranjeaza orice,” a spus Sami, strecurand in portofelul sau o foita cu numarul nostru de telefon. „Dar pentru asta ar fi de dorit sa gasiti pe cineva din Muntenegru.”

Bun venit in Muntenegru

Noua republica independenta Muntenegru reprezinta o legatura vitala in afacerea cu pasapoarte si documente.

Centrul activitatilor se afla la Rozaje, un oras multi-etnic cu o comunitate albaneza restransa, aflat la aproximativ 10 kilometri de granita cu Albania.

Rozaje a fost de multa vreme un loc discret de intalnire pentru sarbii si albanezii din Kosovo. „Cel putin jumatate din afacerile cu vanzarea si cumpararea de proprietati in Kosovo dupa 1999 au avut loc aici,” ne-a spus un chelner.

Dupa ce Kosovo a intrat in jurisdictia ONU, multi sarbi si-au vandut proprietatile albanezilor, acest lucru producandu-se de cele mai multe ori in Muntenegru, in locuri precum Rozaje, pentru ca acesta era un teren neutru.

De atunci, Rozaje si-a pastrat rolul de loc unde se pot face afaceri privitoare la Kosovo si unde intermediarii pot produce contacte cu fosti politisti care si-au pastrat legaturile in birourile SUP.

Un chelner dintr-o cafenea aglomerata de langa statia de autobuz nu a fost deloc surprins cand i-am pus o serie de intrebari legate de obtinerea de noi pasapoarte.

El s-a oferit sa ne prezinte unui fost politist din Kosovo care obisnuia sa isi desfasoare activitatea in cafenea. „Statea la colt si astepta clienti,” a spus chelnerul.

Dupa ce Sajo, fostul politist, a intrat in conflict cu proprietarul cafenelei, s-a mutat si si-a continuat afacerile in alta parte. Chelnerul ne-a scris numarul de telefon al acestuia. „Sajo are legaturi bune cu politia - e in afacerea asta de patru ani,” ne-a explicat el.

Cand ne-am intalnit cu Sajo intr-o pizzerie din apropiere, el ne-a confirmat ca a lucrat in Vucitrn, in Kosovo, timp de noua ani pana in iunie 1999, pana la retragerea regimului sarb. Atunci a plecat si el.

De atunci, Sajo este civil, insa si-a pastrat legaturile cu fostii colegi care inca mai lucreaza in fortele politienesti din Serbia si din Muntenegru.

„Legaturile cu fostii mei colegi sunt singurele lucruri bune pe care le am de pe urma fostului meu loc de munca,” a spus el.

„Am multi prieteni care lucreaza direct in Kosovo. S-au mutat acolo de bunavoie. Nu e deloc riscant pentru fostii politisti sa mearga in Kosovo, acum ca situatia s-a mai linistit.”

El ne-a spus ca a mers in Kosovo de multe ori, insa a precizat ca prefera sa faca afaceri „in orasul meu natal, Rozaje.”

Sajo a mentionat alti patru fosti politisti, pe nume Bane sau Branislav, care au facut astfel de afaceri.

„Bane opereaza in Kosovo si conduce o Yugo (o masina de fabricatie iugoslava) cu numere de inmatriculare PE (fostele numere de inmatriculare din Iugoslavia pentru Peja/Pec) si circula liber,” a spus el, adaugand ca Bane si altii ca el au avut multi clienti in Kosovo in cautare de acte.

Folosirea vechilor numere de inmatriculare este intentionata. Astfel de numere sunt acum ilegale, insa sarbii din Kosovo le folosesc frecvent refuzand noile numere kosovare. Asa fac multi ilegalisti carora le place faptul ca politia din Kosovo evita sa opreasca si sa verifice automobilele sarbe.

„E usor pentru noi sa luam legatura cu cei din SUP-urile din Serbia,” a continuat Sajo. „Daca nu am avea aceste legaturi, ne-ar fi foarte greu sa facem afaceri.”

Sajo a confirmat ca el si alti patru fosti politisti erau primele contacte intre intermediari si birourile SUP.

Desi Muntenegru si-a obtinut independenta fata de Serbia, vechile relatii dintre fortele de politie de ambele parti ale granitei raman neafectate.

El a confirmat ca oricine poate ocoli legea in schimbul unei sume de bani.

Potrivit legii sarbe, doar cei care poseda carti de identitate valabile pot solicita pasapoarte. Aceste carti de identitate nu pot fi obtinute in lipsa unui certificat de nastere si a unui certificat de cetatenie.

Sajo a spus ca poate obtine orice este necesar, potrivit unei liste de preturi. „Cer 50 de euro pentru ambele acte - certificatul de cetatenie si cel de nastere,” a spus el. „Daca vreti totul deodata, inclusiv pasaportul, va costa 300 de euro.”

„Asta doar daca puteti veni cu mine la biroul SUP pentru a vi se lua amprentele,” a continuat Sajo. „Daca nu puteti veni personal, costa mai mult - in jur de 900 de euro.”

Pretul mult mai ridicat din cel de-al doilea scenariu dovedeste ca aceasta practica este clar ilegala.

De fapt, kosovarii au acum doua cai de a obtine documentele personale, cea obisnuita si cea rapida. Din moment ce calea rapida devine din ce in ce mai vehiculata, multi sarbi se plang de faptul ca procedura obisnuita este mai lenta.

In birourile municipale din enclava sarba Gracanica, un sarb de varsta medie protesta spunand ca sistemul legislativ se prabuseste. „Albanezii ne-au corupt institutiile si acum noi sarbii nu putem beneficia de servicii publice adecvate de la propriile noastre institutii,” spune el.

Astfel de plangeri nu prea au impact asupra unei afaceri care are mare cautare. La doua saptamani dupa ce am intalnit un albanez la coada din Kosovo Polje, am aflat ca acesta isi rezolvase - prin intermediari - problema legata de pasaport.

Adi s-a saturat sa astepte si sa i se refuze eliberarea pasaportului pentru ceea ce spunea el ca sunt „motive irationale” si a primit actele de la un intermediar in doar trei zile. „Mi-am cumparat foarte simplu pasaportul ”, a spus acesta cu mandrie.

Investigatie coordonata de Krenar Gashi, editor asistent al BIRN Kosovo. La aceasta ancheta au contribuit, de asemenea, jurnalisti din Kosovo, Serbia si din Muntenegru.