Rodica Culcer: "Aspiratia electoratului catre un conducator puternic isi are izvorul in primul rand in tarele clasei politice si in deficientele institutiilor statului".

Daca ar fi sa ne luam dupa presedintele PC Dan Voiculescu, peste 60a dintre romani au vocatie de sclavi, de supusi ai unui dictator fara scrupule - si aceasta pentru ca, judecand dupa ultimul sondaj Gallup, daca ar fi chemati la vot duminica l-ar vota tot pe Traian Basescu in functia de presedinte.

Degeaba le spune domnul Voiculescu ca seful statului este un dictator si ca PD este un partid totalitar: voturile tot nu se indreapta catre PC, iar el insusi tot nu este perceput ca un lider credibil.

Daca ar citi cu atentie rezultatele sondajelor, liderul PC ar vedea ca pentru Traian Basescu nu ar vota in majoritate - ca altadata pentru Ion Iliescu - electoratul fara educatie si fara informatie, ci exact opusul acestuia: electoratul urban si cu studii superioare.

Or, nu poti acuza acest electorat ca are nostalgia dictaturii sau ca doreste sa fie condus de o mana forte. Putini romani isi mai doresc asa ceva.

Majoritatea romanilor isi doreste insa un reper, o personalitate puternica si consecventa si, pe cat se poate, onesta, in fruntea statului. Daca se poate, nu ar strica sa arate mai multa preocupare pentru interesul national decat pentru buzunarul propriu. Simpla fluturare a tricolorului nu mai este suficienta pentru a-ti demonstra patriotismul.

Daca ne uitam si la urmatorii clasati in topul preferintelor electorale potrivit sondajului Gallup, Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali, vom vedea ca si ei sunt, pentru segmente mult mai reduse de electorat, puncte de reper pentru ca se exprima direct, fara ocolisuri, si reusesc sa sesizeze preocuparile si frustrarile oamenilor obisnuiti.

Desigur, daca s-ar sti mai multe despre modul in care si-a dobandit averea Gigi Becali, poate ca perceptia sa s-ar mai schimba, dar nu foarte mult: masa alegatorilor sai potentiali este alcatuita din barbati care au lucrat cel putin o data in strainatate, deci sunt dispusi sa faca orice pentru a iesi din saracia la care-i condamna locul lor de bastina.

Este logic ca un semidoct care s-a imbogatit aparent usor sa le fie model, macar si pentru faptul ca nu s-a chinuit pe un santier sau la o ferma de capsuni.

Ceea ce-i uneste insa subliminal, in mintea alegatorilor, pe cei trei este distanta fata de clasa politica actuala. C.V. Tudor nu a fost niciodata la guvernare, desi a fost in parlament, iar Gigi Becali pare cu totul exterior sistemului.

Desi provine din clasa politica, Traian Basescu a facut intotdeauna o figura aparte, iar de cand a ajuns in fruntea statului a sustinut pozitii care au rezonat cu preocuparile cetatenilor. Ce poate fi mai aproape de problemele oamenilor decat pretul energiei, de pilda?

Ca presedintele face si el jocuri politice este dincolo de orice dubiu: daca nu le-ar face, s-ar condamna la irelevanta politica.

Numai ca aceste jocuri sunt foarte greu de dovedit. Ca si Ion Iliescu altadata, numai Traian Basescu stie cu adevarat ce jocuri face si care va fi urmatoarea sa miscare.

Toata campania politica si mediatica montata impotriva lui a fost un esec rasunator si costisitor, nu pentru ca Traian Basescu nu poate fi criticat, ci pentru ca este criticat pentru motive false si pentru ca majoritatea criticilor sunt contrazise de fapte. Desi Dan Voiculescu se plange de dictatura, romanii nu se simt oprimati.

Degeaba il acuzi pe presedinte ca insceneaza procese politice unor bieti ministri tineri si nevinovati, precum Codrut Seres si Zsolt Nagy, cand domnului Seres ii tremura picioarele in mod vizibil, iar presa este plina de transcrierile unor convorbiri telefonice inregistrate de SRI, care arunca o umbra grava de indoiala asupra integritatii sale.

Intrebat de ce l-a invitat la nunta pe Stamen Stantchev daca tot nu-i era prieten apropiat, cum pretinde, ministrul economiei nu gaseste alt raspuns decat ca bulgarul "nici nu a trimis un cadou, nici nu a venit". Ce dovada mai clara de ineptie ministeriala si de deruta (poate chiar de vinovatie) ne mai trebuie?

Este inutil sa ne plangem ca romanii au ramas nostalgici dupa un lider maximo. Aspiratia electoratului catre un conducator puternic isi are izvorul, in primul rand, in tarele clasei politice si in deficientele institutiilor statului.

Ea este expresia exasperarii societatii in fata coruptiei si ineptiei politicienilor, magistratilor si administratiei. Pacat ca oamenii politici nu sunt in stare sa inteleaga acest lucru.