Hrusciov il intreaba pe Brejnev: "In ce sa investeasca mareata Uniune Sovietica: in gradinite sau in puscarii?". Brejnev raspunde: "Pai, noi la gradinita am fost, mai bine sa renovam puscariile!". Nati Meir si-a propus, si el, de cand a intrat in Comisia pentru drepturile omului, sa le ofere celor din inchisori o viata mai buna.
O vreme, excursiile sale prin celule au fost privite cu amuzament. A plecat omul in recunoastere, glumeau unii, sa vada unde isi va petrece urmatorii ani, daca Parchetul il aduce in instanta, pentru inselaciune. si, evident, daca reuseste sa convinga instanta. Ultima isprava a lui Nati Meir a dus insa la o rascoala in penitenciare.
In ideea ca face lobby, el a fluturat prin fata detinutilor promisiunea unei gratieri colective. E ca si cum ai spune ca faci lobby pe langa un cal, sa-l convingi sa manance ovaz. Normal ca a iesit scandal. Inutil sa le explici celor care stau dupa gratii ca nici 2-3 la suta nu ar avea cum sa beneficieze de gratiere, daramite 10.000, cum spunea deputatul cu nume de napolitana.
In unele inchisori, protestele s-au stins fiindca a fost zi de vizita. In altele, oamenii au obosit sa strige degeaba si s-au dus la culcare. Problema de fond ramane. Romania are 180 de oameni dupa gratii, la o suta de mii de locuitori, in vreme ce statele europene abia daca ating, in cele mai rele cazuri, suta.
Iar europenii se arata ingrijorati ca inchisorile lor sunt suprapopulate si nu mai pot asigura standardele minime in vigoare. Nerespectarea drepturilor omului s-ar putea sa atraga sanctiuni, de la Bruxelles. In fond, legea spune ca pentru o fapta se poate da o singura pedeapsa.
Pe langa lipsirea de libertate, puscariasii sufera si alte tipuri de privatiune: ei isi pierd veniturile, prietenii, sunt lipsiti de relatii heterosexuale, de obiectele personale, accepta o inregimentare a vietii de zi cu zi.
Daca la asta adaugam jegul, paduchii, bataile si umilintele pe care le provoaca lipsa spatiului, rezulta ca, mai devreme sau mai tarziu, vom intra in colimatorul Comisiei Europene. Ideal ar fi sa putem evita pedeapsa cu inchisoarea. Aceasta nu-i poate reeduca pe condamnati, ci dimpotriva, devine o universitate a delictelor, recidiva fiind regula, nu exceptia.
Investitia in educatie si promovarea unor sisteme alternative de pedeapsa pentru delictele minore e greu de realizat pe termen scurt. Iar publicul vrea masuri imediate. Inchisoarea, insa, poate avea si rolul de a-i impiedica, macar o perioada, pe delincventi sa "dea in cap la oameni". In plus, ii sperie pe cei care nu s-au apucat inca de talharii. Vrand-nevrand, mergem pe mana raposatului Brejnev.
