Contributiile la fondurile de pensii facultative, in limita anuala a 200 de euro, pot fi deduse din venitul impozabil, insa nu si primele de asigurare voluntara de sanatate, se precizeaza in proiectul final al normelor de aplicare a Codului Fiscal, care ar trebui discutat in aceasta saptamana in Guvern.
Motivul pentru care Ministerul Finantelor accepta deducerea unor contributii, insa o respinge pe cea a altora nu este complicat: contributiile pentru pensii au inca legatura cu statul, fiind obligatorii, impuse de legislativ, pe cand celelalte sunt optionale si integral private. Si, dupa cum se stie, in Romania ce este privat nu trebuie in niciun caz exceptat de la impozitare.
Asadar, cota de impozitare a venitului de 16% va fi aplicata diferentei dintre venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si deducerea personala acordata pentru luna respectiva, cotizatia sindicala platita in luna respectiva si contributiile la fondurile de pensii fa-cultative (in limita a 200 de euro).
Asta cu atat mai mult cu cat consoli-darea unor sisteme private de sanatate si de pensii este absolut necesara, fiind singurele solutii pentru a salva individul de la falimentul in care il arunca sistemele publice alternative la batranete.
In plus, este cu atat mai bizar faptul ca Guvernul prefera sa accepte deducerea cotizatiilor sindicale si sa o respinga pe cea a primelor la asigurarile de sanatate. Insa luand in calcul legaturile „istorice“ dintre sindicate si politic in Romania, nimic nu mai mira.
In fond, ce-i intereseaza pe guvernanti contributiile la asigurarile medicale, atat timp cat pentru ei e mai util sa aiba sindicate sanatoase, si nu indivizi sanatosi?
Cotizatia sindicala, taxa privata
De altfel, cotizatia sindicala este, la propriu, o taxa „privata“. Angajatii, cel putin cei ai sectorului public, nu au dreptul de a beneficia de banii respectivi. Ea este obligatorie, fiind evidentiata inclusiv pe „fluturasul“ pe care acestia il primesc.
Contractul colectiv de munca, facut cadou sindicatelor de catre guvernanti, confirma caracterul de taxa al respectivei cotizatii: angajatul are doar dreptul de a nu opta ca respectivii bani sa se orienteze catre sindicat, ci catre un fond „special“ al intreprinderii respective. Cu alte cuvinte, banii respectivi sunt oricum „deturnati“ din buzunarul salariatului.
El niciodata nu va avea dreptul de a beneficia de respectivele sume si de a decide asupra destinatiei lor. Mai clar, in Romania ai de ales intre a fi sindicalist si a sponsoriza firmele de stat. Acesta este si motivul pentru care majoritatea romanilor angajati in sectorul public sunt membri de sindicat.
Nu capacitatea „cartelului“ de a le apara interesele ii determina pe bugetari sa se afilieze, ci Codul Muncii. Oligopolurile, ajutate de legislatia restrictiva a statului, nu domina doar afacerile, ci si activi-tatea sindicala.
Intre sindicate nu exista concurenta, nimeni nu are dreptul sa voteze impotriva lor, prin renuntarea la calitatea de membru, pentru simplul motiv ca legea ii constrange sa plateasca cotizatia. Intr-o intreprindere nu exista doua sindicate care sa ofere servicii mai bune membrilor sai, pentru ca intrarea pe piata este practic interzisa.
Si mijloacele prin care sindicatele opresc formarea unor organizatii concurente pe piata muncii sunt extrem de variate (cadouri, prime, vacante etc.). Consiliul Concurentei, fiind preocupat de politicile de „mergers and aquisitions“ ale firmelor private, scapa mereu din vizor caracterul monopolist al sindicatelor.
Deduceri pentru angajator
Spre deosebire de angajat, angajatorul poate trece la sume deductibile, pe langa cheltuielile inregistrate la schemele de pensii facultative in numele salariatilor, si cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, efectuate potrivit Legii privind reforma in domeniul sanatatii nr. 95/2006. Si acestea in limita a 200 de euro anual.
E si normal, din moment ce si angajatorii au propriile lor patronate, capabile sa-si urmareasca, legitim, micsorarea cheltuielilor.
Numai indivizii, persoane fizice salariate, se pare ca nu au niciun grup de interese care sa le permita deducerea asigurarilor de sanatate, pentru ca sindicatele se ocupa de urmarirea propriilor interese, si anume sa perceapa propriul bir, cotizatia, in suma totala, neimpozabila.
150 de lei pentru Paste si Craciun
Totodata, se admit ca deducere de la impozitul pe profit platit de companii cheltuielile sociale „de pana la 2% asupra fondului de salarii realizat anual si acordate pentru salariatii proprii sau alte persoane, sub forma: ajutoarelor de inmormantare, ajutoarelor pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau
incurabile, inclusiv proteze, ajutoarelor pentru nastere, tichetelor de cresa acordate de angajator in conformitate cu legislatia in vigoare, cadourilor pentru copiii minori ai salariatilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la si de la locul de munca al salariatului, costului prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul, pentru salariatii proprii si
membrii de familie ai acestora“. De asemenea, cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor angajatilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 Iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 Martie sunt deductibile cu conditia ca ele sa nu depaseasca 150 lei.
