Ion Iliescu "ne-a salvat" de capitalism si democratie pana in 1996, C.V. Tudor promite ca ne salveaza de mafie, iar Gigi Becali de politica. Emil Constantinescu si Traian Basescu au fost receptati in acelasi fel de alegatori, primul ne-a scapat de comunismul iliescian, cel de-al doilea de coruptia institutionalizata de PSD.
Ion Iliescu s-a intors insa la presedintie in 2000 ca sa readuca stabilitatea in tara dupa zbuciumata administratie CDR. Iar succesul lui Traian Basescu se va numara si in dosarele instrumentate in mandatul sau, desi starpirea coruptiei nu tine de presedinte, ci de buna functionare a institutiilor.
Daca nu cumva "salvarea" de Traian Basescu va fi tema campaniei din 2007-2008. O dovada la indemana pentru votul ca izbavire este amploarea blamului, optiunea alegatorului care vine din dorinta de a scapa de ceva identificat drept o cauza exclusiva a nemultumirii fata de propria viata.
De cele mai multe ori, alegatorul nu reuseste sa evalueze corect motivul pentru care traieste prost ori are impresia ca traieste prost. Votul de la inceputul anilor ‘90, zdrobitor in favoarea lui Ion Iliescu, venea din teama de libertate si de economie de piata creata in buna masura de discursul politic al FSN.
Chiaburii, marii proprietari interbelici, legionarii, partidele istorice erau prezentate in discursul politic drept surse ale neajunsurilor si nelinistii sociale.
Astazi stim ca, dimpotriva, perpetuarea sub diferite forme a comunismului si impartirea resurselor intre succesorii acestuia poarta vina pentru nivelul de trai scazut si pentru coruptie.
Antonimul democratiei "infricosatoare" si "paguboase" a fost Ion Iliescu. Nu sistemul politic, acuzat de Gigi Becali ca imoral si diavolesc, si nici cultura occidentala nu sunt cauzele lipsurilor codidiene si frustrarilor identitare pe care le resimt unii romani carora liderul PNG le promite o revolutie spirituala.
Discursul politic al salvatorului reinventeaza realitatea care capata o stilistica macabra si o cromatica saracita pana la alb si negru. Ne prezinta cum nu suntem, cei mai saraci, corupti, destepti, dar victime eterne ale altora.
Ultimele mostre au putut fi auzite la congresul PSD la care s-a vorbit despre o alta Romanie, in niciun caz despre tara care a inregistrat o crestere economica spectaculoasa in ultimul an, simtita inclusiv in buzunarele fiecarui cetatean sau in tiradele becaliene de ieri despre "protectia culturala a neamului si mentinerea traditiei crestin-ordodoxe".
Retorica salvationista pretinde sa ne adaptam noi la ea, sa ne gasim problemele si solutiile acolo unde nu se afla in realitate. Nu suntem nici atat de saraci, nici atat de corupti, nici atat de geniali si in niciun caz victimele altora. Singura protectie impotriva fascinatiei exercitate de acest tip de politiceni este sa ne identificam nevoile sociale si asteptarile politice. Presedintii nu fac miracole.
