Gropi adanci, pavajul ondulat si casele scorojite de trecerea vremii. Nu e descrierea vreunei mahalale a Bucurestiului, ci realitatea care te izbeste in fata in plin centrul istoric al Capitalei. Da, e vorba despre zona Lipscani, zona pe care autoritatile se chinuie de ani buni s-o transforme in buricul turistic al Bucurestiului.

Deocamdata, in locul de parfumul Bucurestiului de odinioara se simt doar miasmele canalelor necuratate si ale cladirilor luate in stapanire de oamenii fara adapost.

„Zona istorica? Glumiti! Asta e triunghiul Bermudelor” - asa glumeste unul dintre vanzatorii de carti care-si fac veacul pe Lipscani. Marian Popete are pe taraba de tabla ordinara cateva carti dintre cele mai ieftine, dar cunoscutilor le vinde carti rare. Si scumpe. S-ar vrea un buchinist adevarat, precum cei descrisi de Hemingway.

„Dar cum naiba sa vin eu aici cu carti scumpe, in mizeria asta? Misuna cainii si aurolacii, iar oamenii subtiri se tin departe de Lipscani”, spune fostul profesor de latina.

Magazine cu rochii de mireasa si cafenele sordide

Intr-adevar, zona nu pare prea atractiva pentru „obrazurile fine”. Nici n-ar avea cum. O scurta plimbare prin zona iti demonstreaza de ce.

Foto: HotNews.ro

Indaratul ferestrelor - impropriu spus fereastra, avand in vedere ca au in componenta doar rama - se pot observa chipurile oamenilor care au “inchiriat” un imobil care, in urma cu 70 de ani, trebuie sa fi fost mandria vreunui negutator ajuns.

Majoritatea cladirile arata ca dupa bombardament. Spoite de mantuiala - care sunt spoite - sau pastrand culorile incerte vechi de decenii, adapostesc oameni, soareci, caini. In multe isi fac veacul aurolaci, in altele familii intregi pe care primaria nu prea are unde sa le arunce.

Zona e plina de magazine cu rochii de mireasa si flori de plastic pentru nuntasi. Cateva pravalii cu stofe, de unde croitoresele isi aleg materia prima pentru demodate costume de domni si doamne. Ici-colo cate un magazin mai rasarit, mai curatel, ba chiar si o librarie. Iar vestitul palarier Nicu Zdarca isi duce mai departe mestesugul. Cat o mai putea si el.

Nici magazinele si cafenelele nu sunt mai prejos. O discrepanta deconcertanta intre stiluri si amenajare aduna doua lumi complet diferite, una a trecutului si una a prezentului, un prezent indoielnic si dureros de sumbru.

Refacerea centrului istoric - la Sfantu’ Asteapta

[c:1:d]Nu exista capitala europeana care sa nu-si fi pus in valoare zona istorica. Surse importante de bani scosi din buzunarul turistilor, au avut parte de investitii pe masura.

Cuprins intre Piata Unirii, Calea Victoriei si Piata Universitatii si strabatut de cea mai veche artera comerciala din Bucuresti - strada Lipscani - centrul Istoric al Bucurestiului n-are insa nici o treaba cu investitiile.

Lucrarile de reabilitare pentru care a fost inchisa circulatia in zona intarzie sa se vada.

Si azi, ca si luna trecuta, aceeasi atmosfera, desi Asociatia Investitorilor din Centrul Istoric al Bucurestiului (AICI) a anuntat ca lucrarile de reabilitare a centrului istoric al Capitalei vor debuta in decembrie si vor utiliza o finantare initiala de 26,9 milioane euro, oferita de guvernul Romaniei in parteneriat cu Olanda, UNDP si BERD.

Conform specialistilor, aceste lucrari ar trebui sa transforme zona intr-una europeana, mai bine zis asemanatoare cu oricare zona istorica din marile centre europene, fapt pentru care s-au alocat 8 milioane de dolari, dintre care 7,2 milioane de dolari din bugetul public, restul provenind de la o organizatie non-guvernamentala.

De acesti bani vor beneficia 11 cladiri de pe Lipscani, strada Franceza si Gabroveni.

Foto: HotNews.ro

„Vedeti vreun muncitor? Cum nu-l vedeti, asa nu l-am vazut nici eu”, spune cu naduf Florea Ionescu, patronul unui mic magazin de antichitati de pe strada Gabroveni. Ar vrea sa se termine odata ceea ce nici macar n-a inceput: renovarea centrului istoric.

„Pana atunci stau aici si astept sa pice casa asta. N-are o bulina rosie, are o suta! Nu-i nici a mea, nici a Primariei, nici a altcuiva. N-o vrea nimeni. Vor doar terenul de sub ea.

Dar trag speranta ca va fi renovata, la fel ca restul cladirilor, ca sa arate si aici cum arata in lumea civilizata”, spune omul si mai lustruieste cateva medalii coclite aduse de un veteran de pe frontul de est.