Atentie, se filmeaza, cuvinte magice pentru oricine ajunge intr-un platou de televiziune, mai ales pentru politicienii care au sansa sa fie vazuti si auziti si astfel sa intre in constiinta publica. Sunt la televizor, deci exist, acesta este dictonul societatii postmoderne unde a exista pur si simplu devine insuficient si irelevant.
Magice pentru ca televiziunea te transforma in altcineva, intr-o interfata de comunicare cu masele atomizate, cu fiecare individ aflat in acel moment in fata micului ecran. Miraculoasa "sticla" trece imaginea si mai putin cuvintele, emotia, si nu ratiunea.
"Rolul" jucat de o vedeta TV este suma atributelor care aduc rating. In ultimii ani, in tagma vedetelor TV au intrat si politicienii, fapt care a schimbat fundamental campul politic. Imaginea si mesajul emotional ale televiziunii, obligatoriu pentru audienta, au modificat ritualurile politice.
Dezbaterile parlamentare, campaniile electorale, intalnirile cu cetatenii, elaborarea politicilor publice se desfasoara dupa regulile spectacolului de televiziune.
Cateva exemple: circul facut de C.V. Tudor la Raportul privind condamnarea comunismului romanesc, milostiveniile lui Gigi Becali, iesirile prezidentiale in natura etc. Televiziunea a contribuit fundamental la consolidarea populismului romanesc, dar nu premeditat,
ci pur si simplu pentru ca aceasta forma de discurs politic emotional, gol de continut, se potriveste manusa mediei in cauza.
Spatiul public sunt eu, spune televiziunea, obligandu-i pe politicieni sa ia o emisiune drept altceva decat este. Nu stiu daca politicienii colindatori au primit bani pentru prestatia lor, dar participarea in grupul de cantareti ai unui post de televiziune ne dezvaluie cel mai importajnt instrument electoral: cucereste-le inimile prin orice mijloace.
Refuzul prezidential (nu au dorit sa participe nici jurnalistul Cristian Tudor Popescu si nici istoricul Alexandru Zub) de a prezent la emisiunea "Zece pentru Romania" a fost primit critic de postul in cauza, dar probabil si de telespectatorii care nu mai fac diferenta intre o emisiune TV, o conventie, un joc si o problema de stat.
Rostul unei emisiuni TV este sa faca audienta si nimeni, dar nimeni nu este obligat sa participe daca nu se simte avantajat de format, invitati sau subiect, nici macar cel mai apreciat ziarist, Cristian Tudor Popescu, si presedintele tarii, Traian Basescu.
Absenta celor trei a atras atentia asupra faptului ca este, pana la urma, doar un show TV, care aduce beneficii de imagine si financiare in primul rand televiziunii, la care nu este obligatoriu sa participi. Dar cati politicieni, jurnalisti, istorici in ascensiune publica vor mai refuza pe viitor sa cante un colind sau o manea la televizor, daca numai asa vor fi vazuti?
Inca un fapt ce merita studiat, abuzul de elite, contaminarea cu legitimitate a falselor elite prin alaturarea de cele adevarate. Cand televiziunea pune semnul egalitatii intre prestigiu si notorietate, fostul ministru al economiei Codrut Seres, acuzat pentru tradare (oricat ar parea de bizara aceasta suspiciune, ea exista), intra in clasamentul elitei ministeriale.
Daca Albert Einstein ar fi trait azi in Romania n-ar fi avut nicio sansa sa aspire la elita.
Si o veste buna: audientele TV au scazut substantial in ultimul an. Semn ca exista viata si in afara televiziunii. Poate, in curand, si politica.
