Cand FMI si Banca Mondiala au cerut Guvernului Nastase privatizarea rapida a ultimelor institutii bancare de stat, adica BCR, Banca Agricola si CEC, motivatia principala a fost ca bancile statului pot fi usor aservite intereselor politice de moment.
Un lucru perfect adevarat, daca tinem cont ca si Bancorex, si Banca Agricola au fost aduse in stare de faliment prin impunerea acordarii unor credite neperformante catre diversele "gauri negre", credite ce n-au mai fost recuperate si pe care le-au platit contribuabilii. De altfel, nici CEC nu a fost scutit in istoria ultimilor 16 ani de metoda "pomenilor electorale" din bani publici.
Fara doar si poate, un sistem bancar privat nu mai poate fi atat de usor de manipulat, privatii fiind mult mai putin flexibili la presiunile politice.
Vanzarea primelor doua banci din lista FMI s-a realizat pana la urma, dar cea a CEC-ului a fost amanata ieri printr-o decizie care, pana la urma, nu a luat prin surprindere marea majoritate a analistilor.
Si asta pentru ca o mare parte dintre acesti observatori economici estimasera deja ca pretul oferit de National Bank of Greece, singura care ar fi dat peste 500 de milioane de euro, ar putea fi insa mai mic decat asteptarile. Si pana la urma asa a fost.
Banca greceasca a oferit doar 560 milioane de euro, desi ministrul Finantelor ar fi vrut 700 sau chiar 800 de milioane de euro pe pachetul de 69,9% din actiuni scos la vanzare. In aceste conditii, la propunerea lui Sebastian Vladescu, Guvernul a decis amanarea privatizarii pentru cel putin doi ani si trecerea la un plan "B" pentru capitalizarea si imbunatatirea managementului institutiei.
Lucrurile par simple, dar o capitalizare se face cu bani de la buget si, in aceste conditii, am putea aprecia ca in acest moment CEC-ul nu va alimenta bugetul, ci il va saraci. Iar problema care se pune de acum inainte este daca aceste 150 de milioane de euro pe care ii va da statul pentru capitalizare vor fi suficienti.
In paranteza fie spus, analistii considerau cu ceva timp in urma ca aceasta banca are nevoie de mult mai mult, adica de cateva sute de milioane de euro, sume care ar putea fi obtinute de la investitori. Oricum, desi au fost facuti pasi importanti in ultimul an in dezvoltarea portofoliului de produse si in cea a retelei informatice, cota de piata a CEC este in scadere.
Nici marca ei de institutie bancara cu mare deschidere in mediul rural nu a ajutat prea mult. Desi are peste 800 de unitati la sate, ponderea operatiunilor din aceste zone in totalul bilantului bancii este cu totul marginala, iar cresterea a fost lenta.
De exemplu, in noiembrie, numarul tranzactiilor din mediul rural a fost mai mic de 38.000, ceea ce a reprezentat sub 10% din totalul tranzactiilor bancii. In creditele acordate persoanelor fizice, ponderea zonei rurale este de 6%, iar pentru persoanele juridice este mai mica de un procent. Cu alte cuvinte, povestile semanatoriste cu "CEC, banca rurala" trebuie... repovestite.
Intrebarea care se pune este cat vor reusi o capitalizare de 150 de milioane de euro si o imbunatatire a managementului sa schimbe toata aceasta stare de fapt, ce nu este nici pe departe idilica, daca nu se modifica si linia de business. Singura parte buna este ca prin unitatile de la sate vor fi derulate creditele pentru agricultori.
Oricum, este cert ca CEC va trebui privatizat pana la urma pentru ca deja a inceput sa manance bani buni de la buget. In plus, ar fi bine ca membrii comisiei de privatizare sa se inspire si din pregatirile pentru privatizarea BCR, unde deja existau doi investitori institutionali, IFC si BERD.
Prezenta acestora a introdus o anumita rigoare in activitatea manageriala, fapt ce a condus la cresterea pretului final.
