Dupa condamnarea comunismului in Parlament, pe 18 decembrie, Vladimir Tismaneanu acorda primul interviu cotidianului „Evenimentul Zilei”. Politologul a condus timp de 8 luni Comisia prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania.
„M-a mirat foarte mult reactia PSD”
EVZ: V-a surprins faptul ca mottoul raportului („Fie ca urile sa amorteasca!” - Jules Michelet, n.r.) n-a prea fost luat in seama de clasa politica?
Vladimir Tismaneanu: Reactia fata de raport a fost in prima faza superficiala si emotionala. M-a mirat foarte mult reactia PSD. Cred ca ar fi fost o oportunitate extraordinara sa se delimiteze de spiritul bolsevic pe care il reprezinta - din pacate, trebuie sa recunosc acest lucru - Ion Iliescu. Daca ar fi fost citit acest raport, PSD trebuia sa fie de partea acestui raport.
Partidul Social Democrat (formatiunea cu acelasi nume care a reprezentat miscarea socialista dupa 1927 - n.r.) este unul dintre partidele martirizate de comunism.
A fost singura reactie neasteptata?
Nu am asteptat sub nicio forma o alta reactie din partea Partidului Romania Mare. Din momentul infiintarii acestei comisii, PRM si publicatiile sale au dus o campanie sistematica de compromitere a ideii insasi de condamnare a comunismului. Trebuia compromis, evident, si cel care devenise simbolul acestui demers.
„Domnul Vadim Tudor m-a amenintat”
In parlament insa nu dumneavoastra ati fost tinta atacurilor.
Ba m-a amenintat domnul Vadim Tudor si fizic. A facut declaratii ca ma va palmui. Mi-a spus-o in fata parlamentului, ca ma asteapta afara.
Cum vi s-a parut spectacolul din plen?
Nu ma simteam deloc lejer in momentul in care se plimbau langa noi cu acea pancarta cu caricatura presedintelui Basescu. Nu stiam daca domnul Tudor, intr-un puseu de furie si de resentiment, nu se va repezi asupra mea sarind peste cine era acolo. E si un desen facut de fiul meu care era in balcon, alaturi de Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu. A vazut tot.
Cat a inteles din ce s-a petrecut?
Primul lucru pe care l-a spus a fost ca ce s-a petrecut e mai rau decat o jungla. A fost exact termenul sau. 11 ani. Stie care sunt datele mai mult sau mai putin pentru ca m-a intrebat mereu de ce il cheama Adam. Si i-am spus ca il cheama Adam pentru Adam Michnik (fost disident polonez si detinut politic - n.r.)
Care a fost, de fapt, rolul dumneavoastra in aceasta comisie?
Rolul meu a fost sa construiesc un consens. Cei care cred ca fiecare cuvant din acest raport inseamna Vladimir Tismaneanu se insala amarnic. In niciun caz demersul nostru nu a avut caracter de revansa istorica. Se pomeneste mereu ca am fi avut ceva cu masa membrilor de partid. Daca asa ar fi stat lucrurile n-ar fi fost in aceasta comisie fosti membri de partid, incepand cu presedintele comisiei.
Nu vorbim de o complicitate generala a poporului roman, dimpotriva, numim cele doua institutii clare care au fost vinovate: Partidul Comunist prin casta parazitica numita nomenclatura - pe care o si definim birocratia de partid si ne ducem pana la un anumit nivel, nu ajungem sa discutam un contabil de la gospodaria de partid, e ridicol - si Securitatea.
„Raportul nu este nici exhaustiv, nici infailibil”
A fost posibila condamnarea comunismului printr-o declaratie oficiala. E posibila decomunizarea la 17 ani dupa Revolutie?
Eu cred ca se petrec simultan. Insusi actul de condamnare este parte a decomunizarii. Din momentul in care am avut discutia cu domnul presedinte Basescu legata de intregul demers, i-am spus: „Domnule presedinte, va fi foarte greu. Vom zgandari foarte multe amintiri, vom sfida foarte multe conforturi, vom provoca foarte multe dezbateri. Dar in absenta lor marea terapie a decomunizarii nu va avea loc”.
In ce masura va fi completat?
