A inceput concursul politic „care e cea mai frumoasa strategie postaderare”. Titlul i-ar reveni celei lansate ieri de Partidul Liberal Democrat, mai aproape de ceea ce trebuie sa fie o strategie decat schita guvernamentala.
Vor defila si altele, probabil la fel de placut impodobite cu idei si scopuri generoase. Spre deosebire de strategia postaderare a liberalilor, textul propus de specialistii lui Theodor Stolojan reuseste sa creioneze un proiect, in special in domeniul economic unde expertiza unui fost premier si a unui fost ministru de finante, Ionut Popescu, este detectabila.
Aflam ca aplicarea viziunii liberal-democratilor ne va conduce spre un nivel de prosperitate egal cu media UE in 20, 25 de ani. De reprosat este si acestei strategii absenta unor scopuri sectoriale care sa ne contureze o idee despre cum vor arata agricultura, invatamantul, sistemul de sanatate ori cel de pensii peste 20, 25 de ani.
Orice strategie serioasa formuleaza chiar si cu aproximatie, in cateva fraze simple, accesibile ca limbaj, astfel de prognoze sectoriale. Ar fi de remarcat ca elita politica duce inca lipsa de strategi.
Cele mai multe obiective enuntate in documentul liberal-democratilor sunt de bun-simt.
De exemplu, la capitolul infrastructura, o groapa a Romaniei de azi, se propune, printre altele, constructia autostrazilor incluse in Planul de amenajare a teritoriului national, modernizarea infrastructurii feroviare pentru cresterea vitezei de rulare, extinderea transportului pe apa, maritim si fluvial, prin dezvoltarea porturilor, a sistemelor de urmarire a traficului de nave si punerea in
valoare a avantajelor nationale - pozitionarea strategica pe coridorul de transport naval intern UE, accesul la Marea Neagra, o retea de rauri posibil navigabile etc. Nimic nou, nimic exceptional si nimic despre caile de acces spre aceste tinte.
Strategia postaderare a liberal-democratilor, in a carei parte introductiva se vorbeste despre morala si echitate, este un teren pe care pot inverzi inclusiv ideile PSD. Iar Partidul Democrat, prezent ieri la dezbateri prin fostul vicepremier Vasile Pogea, se simte sensibil mai apropiat de versiunea grupului Stolojan-Stoica decat de aceea a partenerilor oficiali.
Asemenea guvernului condus de Tariceanu, PLD intentioneaza si el sa cheme la sfat politicienii, concurenta cu liberalii fiind explicita. Capacitatea de a castiga sustinerea celorlalte formatiuni politice, in principal a PD si a PSD, va face ca aceasta strategie, si nu cea croita pe calapodul PNL, sa fie in centrul discutiilor.
Ceea ce si-au dorit cu siguranta si initiatorii, sa-l transforme pe Calin Popescu-Tariceanu in actor secundar in dezbaterea privind procesul de integrare.
Inca o observatie: programul PLD sustine fatis si nefundamentat ideea prezidentiala a parlamentului unicameral plecand de la premisa ca Romania nu este si nu va fi regionalizata. Or, o reforma administrativ-teritoriala reala, moderna si europeana, bazata pe principul subsidiaritatii, al deciziei cat mai aproape de cetatean, este obligatoriu sa aiba in vedere regionalizarea.
Tot din tezele sefului statului provine si imperativul unei alegeri definitive intre republica parlamentara si prezidentiala, alegere in care sa fie implicati si cetatenii.
