Ultimele luni au fost cu totul deosebite. Nu tin minte vreo interventie publica a companiei Cosmote asupra actiunilor autoritatilor din telecomunicatii in afara de cea legata de licenta 3G. Niciodata pana acum RCS&RDS nu a criticat vreo propunere ANRC.

Si mai ales, niciodata pana acum, nu am vazut pe aceiasi scena “trei mari tenori” - directorii a trei mari operatori de telecomunicatii, RomTelecom, Telemobil si Cosmote, acuzand in cor prestatia ANRC.

Criza reglementarii cere reforma!

In 19 octombrie 2006, fara sa fi intervenit ceva care sa fi modificat conditiile pietei, ANRC lanseaza spre consultare publica ideia de a mai amana cu inca un an reducerea tarifelor de interconectare cu operatorii GSM900 (Vodafone si Orange).

A fost picatura care a umplut paharul si a adus de aceiasi parte a baricadei operatorii precum RomTelecom si RCS&RDS, care a coalizat marii operatorii contra ANRC si indarjirii cu care acesta apara pozitia duopolui GSM900.

Sa reamintim ca ANRC a promis sa puna pe costuri tarifele de interconecare cu operatorii GSM900 inca din 2004, ca anul acesta a propus trei variante de reducere (si nu de punere pe costuri) a tarifelor care se intinde pana in 2009, apoi pana in 2010. Din 2004 pana in 2010!

Greseala ANRC nu este singulara, iar rezultatele acestor greseli le regasim in distantarea treptat a Romaniei in coada Europei din punctul de vedre al dezvoltarii infrastructurilor de telecomunicatii, in dezechilibre competitionale, etc.

Refuzul sau neputinta ANRC de a calcula tarifele de interconectare cu operatorii de telefonie mobila folosind modelul LRIC si date de intrare furnizate de operatorii GSM900, adica de a-si face datoria, pune in discutie existenta sa sub forma actuala.

Criza prin care trece reglementarea telecomunicatiilor cere mai mult ca oricand reforma, care ar trebui sa aiba in vedere crearea unei autoritati unice subordonate parlamentului.

Astazi avem trei „ministere” ale comunicatiilor in guvernul Tariceanu: MCTI, ANRC si IGCTI, conduse de ”ministri” numiti de actualul premier, performantele lor fiind atribuite acestui guvern: stagnarea la 20% (un telefon la 2 case) a densitatii telefoniei fixe din 2005, cea mai mica densitate a telefoniei din EU25, scaderea valorii de piata a operatorului RomTelecom

inainte de listare prin masuri inoportune (reducerea tarifelor de interconectare in conditille unei retele nedigitalizate, intarzieri in rebalansara tarifelor, etc.) care a dus la amanarea listarii, surprizele concursului pentru licentele 3G, pastrarea mult timp a unor tarife de interconectare prea mari cu operatorii de telefonie mobila, etc.

O singura autoritate de reglementare in subordonarea parlamentului

Luand in consideratie acestea si tendintele care se manifesta in lume, Ofcom fiind un bun exemplu, se recomanda simplificarea procesului de reglementare, monitorizare, etc., creindu-se o singura autoritate de reglementari care sa le inglobeze pe cele existente - IGCTI, ANRC, etc.

Fuziunea tuturor entitatilor care au de a face cu reglementarea va duce nu numai la simplificarea relatiilor cu operatorii, dar si la costuri mai mici pentru acestia.

(Taxa de monitorizare perceputa de ANRC se adauga altor taxe, iar existenta a prea multor taxe in telecomunicatii face sa creasca riscul de industrie si deci costul capitalului.)

Autoritatea de reglementari astfel rezultata ar trebui subordonata parlamentului.

Ideia ca MCTI, IGCTI si ANRC sa fie subordonate Primul Ministru, s-a dovedit contraproductiva in ultimii 16 anii, cand totul s-a concentrat la nivelul guvernului, rezultatul fiind distantarea continua a Romaniei de tarile vecine, fiind acum una dintre ultimele tari europene din punctul de vedere al dezvoltarii infrastructurii de telecomunicatii.

Guvernul este alcatuit pe criterii politice, obiectivele fiind de cele mai multe ori pe termen scurt. In plus, statul este inca actionar, reprezentat de guvern, la RomTelecom, Telecomunicatii CFR, Teletrans, Radiocomunicatii, etc. Subordonarea fata de parlament ar asigura separarea operarii de reglementare.

Noua autoritate de reglementari ar trebui condusa de un consiliu de administratie desemnat de parlament, care sa reuneasca specialisti in telecomunicatii recunoscuti din domeniile tehnic, economic si juridic. Consiliul ar putea fi alcatuit din cel putin 5 membri si nu mai mult de 9 alesi pe o perioada de 4 ani, mandatul lor trebuind a fi garantat pentru a fi feriti de presiuni politice.

Pentru administrarea noii autoritatii de reglementari, consilul de administratie ar trebui sa angajeze prin concurs un director executiv.

O singura autoritate de reglementare restructurata si subordonata parlamentului ar putea fi o sansa pentru telecomunicatiile romanesti, pentru reglementarea acestora in beneficiul pe termen lung al economiei nationale.

Domnule Presedinte, Domnule Prim Ministru ati promis restructurarea institutiilor guvernului chiar de la instalare. Aveti sansa sa o incepeti cu ... telecomunicatiile, unde s-au adunat cam multe probleme.

Dr. Nicolae Oaca (Nicolae_Oaca@Yahoo.com)

8 Decembrie 2006

PS. Circula un zvon despre transformarea MCTI intro agentie dintr-un mare minister. Ar fi o mare greseala in actualul context!

Telecomunicatiile trebuie sa aiba minister, ramanand astfel prioritate nationala in beneficiul pe termen lung al economiei tarii.

Publicat in Market Watch, Decembrie 2006