Dupa doua zile de congres si zeci de discursuri, concluzia e una singura: liberalii nu mai vor nimic de la viata. Le este asa de bine acum! La guvernare sunt, functii are toata lumea, "mercenarii, turnatorii si persoanele care stau prost cu nervii" au plecat, PNL creste in sondaje, zice Tariceanu, si, garantat, tot el va fi prim-ministru si in 2008.
Mandru ca, fara contracandidat, a fost reales presedinte, Calin Popescu Tariceanu a promis, desi nu era nevoie, ca va incerca sa conduca mai bine partidul. "Fetelor, fiti, draga, si voi mai active!", s-a incruntat el la cateva liberale vesele, dupa ce le-a pupat, iar, mai tarziu, a tunat de la tribuna: "Cine se atinge de PNL va fi in razboi cu mine!".
Adunarea a aplaudat din rasputeri: ce usurare, daca mai ramasese cumva vreo problema, fusese si asta rezolvata.
Atata automultumire la un partid aflat in plin proces de sciziune, care nu creste, ci scade in sondaje, caruia europarlamentarele ii bat la usa si inamicii, in coaste, este greu de gasit. Nici o umbra de ingrijorare pe fetele congresmanilor liberali, ametiti parca de refrenul "Guvernam bine si rasplata electorala vine de la sine", fredonat de Tariceanu, inainte de a fi votat. Asa se face ca nici o tema spinoasa nu a fost abordata la congresul fericirii.
Cum va guverna PNL pana in 2008, daca ii pleaca partenerii? Cum va amortiza costurile guvernarii, intr-o eventuala retragere a PD? Candideaza singur sau isi cauta aliati la alegerile generale? Cum va diminua pierderile electorale dupa aparitia PLD? Ce campanie va duce la scrutinul din mai pentru Parlamentul European? Fiindca nimeni nu a pus intrebarile, nu s-au auzit nici raspunsurile si exista
serioase indoieli ca vreun lider liberal le-ar cunoaste. Lipsa oricarei strategii - macar una de supravietuire, daca nu de devenire - i-a determinat pe unii liberali sa-l urmeze pe Theodor Stolojan.
Macar acesta are cateva obiective, perverse, dar clare: sa inlocuiasca PNL si in Alianta, si in guvern, sa adune resturile din partidul-mama si, apoi, sa fuzioneze cu PD, de al carui sprijin deja beneficiaza din plin.
Asadar, actiune si oportunitati! Tariceanu are doar un tel marturisit: sa-si duca pana la capat mandatul de premier. Un test de rezistenta mai curand, decat un obiectiv politic. Modest pentru liderul principalului partid de guvernamant si nimic postelectoral pentru cei care-l sprijina.
La o asemenea oferta, este previzibil ca inca si mai multi sa-i intoarca spatele si sa ingroase noua formatiune liberal-democrata, iar, o data cu mandatul, Tariceanu sa predea si PNL sau ce va mai fi ramas din el.
Premierul aderarii, cum ii place sa fie numit, convietuieste in buna pace cu patronul dezintegrarii PNL, ceea ce nu se potriveste cu nici un chip cu aspiratia lui Tariceanu de a fi un bun conducator de partid.
La dolce vita in PNL s-ar putea sfarsi brutal insa peste cateva luni, la alegerile-test pentru Parlamentul European. Atunci, electoratul derutat va trebui sa decida care sunt mai liberali in tara, ai lui Tariceanu sau ai lui Stolojan, daca nu va hotari cumva ca toti sunt o apa si un pamant. Din confuzie si lehamite, nici una din formatiunile liberale nu poate avea de castigat.
Totusi, Tariceanu va afla cum a guvernat, iar Stolojan, ca orizonturile, alaturi de PD, nu sunt chiar asa de portocalii.
