Nu am fost niciodata prieteni foarte apropiati. Ba chiar pot spune ca ne-am ciondanit adeseori, in echipa in care am lucrat. Carol, de Carol Sebastian vorbesc, are multe defecte. E nu orgolios, ci de-a dreptul trufas-sforaitor, are hartag deseori, nu e intotdeauna drept, uneori chiar te mai vorbeste si pe la spate, de, ca oricare om, are o gramada de metehne.
Si are o singura calitate:se pricepe la politic. Dar cand spun ca se pricepe, ei bine, apoi, vreau sa stiti, chiar se pricepe. Spun asta si pentru cei care nu stiu, nu il cunosc personal, cum se intampla in cazul meu. De aceea, zic: Carol, intoarce-te. Lasa-i pe altii sa spuna ce vor ei. Tu, doar, intoarce-te.
Poate ca nu e „Flacara” cea mai tare gazeta din lume (oare? n-a ajuns inca?), dar, daca vrei, ea poate gazdui, prima, o rubrica a ta, de autor, pe „politic”. Ai ispasit destul. Daca esti barbat, intoarce-te! Stiu cum devine cazul cu Securitatea. Vorbesc dintr-o experienta directa.
Cand aveam treisprezece ani, a venit un nene in civil la noi, care nu s-a prezentat - si a inceput sa-i interogheze pe toti colegii mei de scoala generala, despre o svastica pe care cineva o desenase pe usa laboratorului de chimie. Mult mai tarziu, printr-o pura intamplare, am aflat ca acela era un ofiter de la Secu.
Numai providenta m-a ferit de a semna un angajament cu Securitatea, desi chiar nici nu stiam prea bine ce e aia atunci. Am povestit, de altfel, acum trei ani, intr-un interviu publicat la acea vreme, toata chestia asta. Am fost un tip norocos.
De aceea, celor care mi-ar putea zice, acum:” ce faci, ba, tu ii tii spatele unuia care a avut de-a face, stii tu, cu Securitatea?”, lor - si numai lor! - io am sa le raspunz dinainte: Vade retro, Satana! Ma enerveaza, chestia asta chiar ma calca pe nervi, ca, de vreo sase luni, asa cum ti-am spus, intarzai la berea aia pe care ti-am propus-o.
Nu stiu ce pisica ma-sii faci tu singur in casa, la tine, acolo, pe langa Tineretului, pe unde stiam ca stai.
De aceea, iti spun: Intoarce-te Carol! N-ai scris tu, langa editorialul meu din „Foisorul de foc”, editorialul ala al tau cu tine plangand si cu mama ta bolnava, pe patul de spital? Ei bine, sunt sigur, stii ce ti-ar spune mama ta, intr-un asemenea caz in care ne gasim? Iti spun io: Intoarce-te, Carol! Si mai lasa odata prostiile astea cu autoflagelatul. Te-ai autoflagelat destul.
La douazeci de ani eu am facut o groaza de tampenii si sunt convins ca nu puteam sa-mi gasesc capul nici daca mi-l luminam c-o lanterna. Acuma, ce vrei, penitenta pana la sfarsitul vecilor? Oricum, stii foarte bine asta, pana la urma, tot o sa trebuiasca sa-ti iei inima in dinti si sa scrii ceva la gazeta, n-est ce pas? Bine, imi inchipui ca ai citit intre timp. O groaza de carti.
Asa imi place sa-mi inchipui. Stiu ca, de pilda, citeai Ioana Parvulescu, am vorbit amandoi despre asta. Mai tii minte cand spuneai ca ma invidiai ca sunt scriitor? Si cand ti-am spus ca io cred ca si tu poti scrie. Fie si daca te-ai intoarce scriind carti... intoarce-te, Carol! Uite, iti dau un singur exemplu: conu Alecu Paleologu.
Trebuie sa recunosti ca, in ciuda faptului ca lucrurile au stat putin diferit in cazul lui, omul a reusit sa depaseasca momentul. Nu e un capat de lume. De asta iti spun: intoarce-te, Carol! E pacat, ti-ai irosit o sumedenie de vreme in povestea asta cu scrisul, cu jurnalismul, ca acum sa abandonezi tot: intoarce-te, Carol.
Si adu-ti aminte ce-i spune, lui Nicu Steinhardt, in debutul jurnalului, tatal sau: sa nu fii cacacios pe tine! Mai bine zi asa, dupa mine: cred, Doamne, ajuta meseriei mele! Un vechi proverb chinezesc spune: daca stai drept, sa nu-ti fie teama de umbra ta ca e stramba! Iar tu, acum, stai drept, nu-i asa? Intoarce-te, Carol! Si de-ar fi ultimul lucru de facut in viata ta, intoarce-te, Carol! Dupa
1989, asumarea ta a fost totala, nu? Asa ca ti-ai spalat pacatele. Hai sa ne intalnim la o bere si sa-mi dai vestea cea buna: ca ai reusit sa treci peste orgoliul tau cravasat.(Stiu ca ai sa dai tu berea, ca esti mai putin zgarcit decat mine...)
