Rar se intampla in Franta ca un eveniment sa provoace o asemenea emotie colectiva precum trecerea la cele vesnice a abatelui Pierre, la venerabila varsta de aproape 95 de ani. Figura charismatica, respectat si temut in acelasi timp de politicienii francezi, abatele si-a dedicat intreaga viata ajutorarii celor napastuiti.
A luptat in Rezistenta si a fost ales deputat in Adunarea Nationala intre 1945 si 1951. A parasit aceasta demnitate recunoscand ca nu are niciun fel de competenta pentru politica, iar adevarata sa lucrare a inceput in iarna grea a anului 1954, odata cu apelul sau simplu, lansat la postul de radio RTL: "O femeie si un copil au murit de frig pe strazile din Paris".
A chemat la o "insurectie a bunatatii" si a cerut parlamentului sa aloce de urgenta un miliard de franci pentru ajutorarea oamenilor fara locuinta. A fost initial refuzat, dar, cateva saptamani mai tarziu, sub presiunea opiniei publice, acelasi parlament a aprobat un fond nu de un miliard, ci de zece miliarde de franci pentru ridicarea a 12.000 de locuinte sociale.
Abatele Pierre a continuat apoi, timp de cinci decenii, sa lucreze in favoarea saracilor, a persoanelor fara adapost si a celor fara un loc de munca. A fost desemnat de 17 ori drept personalitatea favorita a francezilor - in 2003 l-a surclasat pe fotbalistul Zinedine Zidane, intr-un sondaj publicat de „Journal de Dimanche".
A iesit al treilea, dupa Charles de Gaulle si Marie Curie, in topul celor mai mari francezi din toate timpurile, realizat de France Television. S-a spus despre el ca a fost un „razvratit al Domnului". A fost un sustinator al reformarii Bisericii Catolice.
Dorea ca femeile sa poata deveni preoti, iar preotii catolici sa se poata casatori - a recunoscut de altfel ca in tinerete a avut o relatie sexuala cu o femeie. A sustinut chiar legalizarea adoptiilor in cazul homosexualilor, intrand in conflict cu conservatorii.
Cel care a fost unul dintre cei mai respectati francezi ai ultimei jumatati de secol traia simplu, intr-o garsoniera de la periferia Parisului. Ieri a primit un ultim omagiu din partea celor mai importante personalitati ale Frantei si a unei multimi impresionante adunate din fata catedralei Notre Dame.
A fost omagiul adus unui om care a daruit totul celorlalti, care a lucrat intreaga viata pentru binele comun, fara a astepta nimic in schimb si fara a nutri visuri de marire. Noi, romanii, care atat de des navigam fara busola si fara stiinta de a deosebi binele de rau si bunatatea de fatarnicie, avem multe de invatat din aceasta viata exemplara.
