Situatia lui Traian Basescu a devenit mult mai dificila din momentul in care PNL a dat semnalul ca schimba fatis si complet macazul, intregind “Patrulaterul negru”.

Problema nu e neaparat ca adversarii presedintelui au devenit majoritari in Parlament, ci ca, de acum incolo, Tariceanu va evolua liber de orice constrangeri morale, in confruntarea cu un presedinte care are optiunile limitate.

Duminica trecuta, tot meditand la suspendarea presedintelui, Tariceanu a descoperit “vocatia autentic democratica” a partidelor lui Iliescu, Voiculescu si Vadim. Marti, dupa ce PD a anuntat ca merge singur in euroalegeri, Tariceanu s-a laudat cu “un evantai intreg de solutii, mult mai multe decat isi inchipuie unii”.

Propunerea lui Bogdan Olteanu privind amanarea alegerilor europene pare o astfel de “solutie”, rezultatul unei colaborari cu PSD, partea cea mai importanta a “evantaiului” lui Tariceanu. Fusese anuntata in prealabil de... Adrian Nastase.

Si colaborarea lui Tariceanu cu un Voiculescu depistat in vara de CNSAS cu “politie politica” in sange merge mai bine decat oricand.

Constitutia recent formatului “Patrulater Negru” e simpla. Are un singur “Titlu” - “Traian Basescu” si un singur “Articol” - “este justificata moral orice actiune care-l vulnerabilizeaza pe Basescu”.

Anul trecut, solutia inca mai putea veni de la PNL. Un pas inapoi al lui Tariceanu, recunoasterea unei greseli evidente pentru alegatori (interventiile repetate in favoarea lui Dinu Patriciu), tolerarea platformei lui Stoica si Stolojan puteau fi un inceput pentru refacerea Aliantei, a relatiei lui Tariceanu cu Basescu si a partidului cu electoratul. Nu a fost sa fie.

Tariceanu, dupa un an si jumatate de lozinci antisecuriste si anticomuniste, se arunca in aceste zile in bratele lui Iliescu si Voiculescu.

Premierul depaseste astfel un prag. Nu mai pare sa tina cont de propriul electorat, nici de asigurarea unei continuitati a actiunii politice a PNL, dar isi castiga “libertatea”. Ca sa folosim cuvintele sale, el e mult mai liber “decat isi inchipuie unii”. Mai jos nu poate cadea in simpatiile electorale. Are ambitii modeste, va fi judecat pe masura, cu blandete.

De acum nimeni nu va mai fi surprins sa-l vada intrand in combinatii cu parteneri pe care electoratul Aliantei ii credea nefrecventabili.

Daca marja de manevra a premierului s-a marit, cea a presedintelui este din ce in ce mai limitata. In primul rand pentru ca al sau Partid Democrat s-a gonflat prea mult pe spezele lui Basescu, prea putin pe meritele proprii si in prea scurt timp, neputand asimila inca trecerea la Partidul Popular European.

Pare mai degraba o structura de putere, care nu are inca o identitate doctrinara clar conturata si care, am vazut-o recent, poate fi serios afectata de eventuala parasire a guvernarii. Recent, Tom Gallagher il descria pe Basescu, pe drept cuvant, drept un “general privat de o oaste puternica”.

Apoi, spre deosebire de Tariceanu, Basescu si-a asumat o “misiune imposibila” - “iesirea din minciuna”, distrugerea retelei de complicitati care a uns actualul sistem politic. E un mesaj radical, atipic pentru o tara care a intrat in UE, care nu lasa loc de negocieri, nu permite compromisuri, nici tovarasi de drum.

Caci e un drum fara intoarcere, cu multi dusmani influenti coalizati si prea putini suporteri in actuala clasa politica dispusi sa o rupa cu trecutul. Cei care o fac sunt “linsati mediatic” fara menajamente. Orice pas alaturi va face Basescu, va fi judecat de-acum cu maxima asprime.

Teoretic, o astfel de misiune ar trebui sa gaseasca sprijin consistent in societatea civila si, bineinteles, la populatie. Dar demonstratia de forta a PRM si PSD din Parlament (cu ocazia condamnarii comunismului) sau campanile impotriva Monicai Macovei arata amploarea si intensitatea campaniei de intimidare la care ar putea fi supusi intelectualii sau jurnalistii care nu se vor ralia sistemului.

Pe de alta parte, “Patrulaterul Negru” va evita cat mai mult posibil consultarea electorala, de aici si planurile PSD privind amanarea referendumului de suspendare a presedintelui si propunerea lui Bogdan Olteanu de amanare a alegerilor pentru Parlamentul European.