CNSAS analizeaza cazul jurnalistului de la Gandul in privinta colaborarii acestuia cu fosta Securitate. Pina la verdict, „ne maninca“ povestile de pe vremea cind era ghid in turismul socialist.
„Nu am fost turnator“
Reporter: Ce faci, mai, Barbulescule? De 15 ani, cel putin, nu am mai conversat intre noi, oamenii din sistem.
Bogdan Chirieac: Lumea imi spune Chirieac, cum a facut-o de curind Cristian Tudor Popescu intr-un editorial, sau Bogdan, sau Grasu’, si asta complet pe nedrept, fiindca am slabit mult in ultima vreme. Niciodata nu mi-a spus cineva Barbulescu. In privinta oamenilor din sistem, nu stiu in ce sistem ai fost tu.
Rep.: Tu in fundul sufletului te crezi turnator?
B.C.: Nu.
Rep.: De ce?
B.C.: Fiindca n-am fost. Nici la gradinita nu-mi turnam colegii la tovarasa.
Rep.: Urasti turnatorii?
B.C.: Nu, dar nici nu-i iubesc.
Rep.: Cu ce ochi ii vezi?
B.C.: Cu ochi cam miopi si poate, din cauza asta, cu multa intelegere. Fiecare a supravietuit cum a putut in iadul ceausist.
Demascarea CNSAS - razbunare tirzie a Securitatii
Rep.: Ce sens are toata demascarea CNSAS de astazi?
B.C.: Nici unul. Este o razbunare tirzie a fostei Securitati. Daca ea se facea in 1990, lumea ar fi putut intelege ceva, desi ma indoiesc. Astazi, nu face decit sa aduca si mai multa suspiciune si ura in societatea romaneasca.
Rep.: Cum ti se pare ca sint tratati de catre societate colaboratorii vechiului regim?
B.C.: De multe ori, cu dragoste si respect. Uita-te la domnul Iliescu, la domnul Basescu...
Rep.: Mai conteaza toata tevatura?
B.C.: Conteaza pentru cei implicati, intr-un fel sau altul. Pentru publicul larg, prea putin. Cei batrini stiu cum era, pe cei tineri nu-i intereseaza.
Rep.: C.T. Popescu a spus ca verdictul in ceea ce te priveste nu va lasa ziarul Gandul indiferent. Ti-e teama de tunetul si para lui C.T. Popescu?
B.C.: CTP lucreaza cu mine de 17 ani. Indiferent de verdict, el a spus ca vrea sa-mi vada personal asa-numitul dosar. Apoi va lua o decizie. Eu sint linistit.
„Cite turiste dragute am intilnit...“
Rep.: Ai fost ghid la ONT Carpati din ’82 pina in ’89. Misto viata?
B.C.: Eram foarte tinar. Astazi, si a¬mintirile din armata mi se par misto. Iti dai seama cum este astazi, cind ma gin¬desc la cite turiste dragute am intilnit...
Rep.: Ai intrat prin concurs sau cu pile?
B.C.: Prin concurs dat absolut pe bune. Eram pe engleza si franceza.
Rep.: Ce grupuri iti dadeau?
B.C.: De la americani, englezi, olandezi, belgieni sau francezi si pina la greci, turci si japonezi.
Rep.: Aveai pile sa-ti dea grupuri de lunga vacanta?
B.C.: Pile nu, dar aveam niste doamne la ONT care ma simpatizau.
Rep.: Din ce tari veneau turistii care mai cinsteau si ghidul, si soferul?
B.C.: Din toate tarile.
Rep.: Te-au prins cu zece marci vreodata?
B.C.: Nu, fiindca foloseam mai mult dolarii si aveam grija.
Rep.: Ce mizerii iti faceau soferii?
B.C.: Daca te purtai omeneste cu ei si imparteai cinstit spaga, nu aveai nici o problema.
Rep.: Te-au turnat vreodata?
B.C.: Probabil ca nu, fiindca n-am avut probleme. Iar daca m-au turnat ei sau altii, ii inteleg, dar nu vreau sa stiu. De-aia nu vreau sa-mi vad dosarul de la Securitate.
Rep.: Dar turistii s-au declarat nemul¬tumiti vreodata in ceea ce te priveste?
B.C.: Turistii nu, poate unele turiste...
„Iubeam turiste...“
Rep.: Initial ai spus ca ai scris informari la Securitate, dupa aia ti-ai amintit ca le depuneai la ONT.
B.C.: N-am spus niciodata ca am depus informari la Securitate. Uita-te cu atentie in stirea Mediafax. Tot timpul am spus ca raportul de activitate se preda la ONT.
Rep.: Despre ce erau nemultumirile tale din informari?
B.C.: Nu aveam nemultumiri. In general, daca nu scriai ca totul a fost super si ca turistii au cazut pe spate la frumusetile patriei, puteai sa ai tu probleme ca ghid. Asa erau vremurile. In Romania socialista, agricultura producea mai mult decit cea din SUA, industria era la nivel mondial, iar oamenii erau pe deplin fericiti. Cine eram eu sa contrazic toate astea?
Rep.: Iubeai turiste?
B.C.: Da.
Smecherii de un blug
Rep.: Ce le spuneai turistilor despre Romania?
B.C.: Despre Romania si romani, ce le-as fi spus si astazi. Despre regim sau Ceausescu putin, cu destula teama, si doar cind eram intrebat.
Rep.: Ce discurs aveai?
B.C.: Bogat. Totdeauna am avut vorbe in gura.
Rep.: Ce sopirle la sistem bagai?
B.C.: Nu-ti imagina ca turistii erau prosti. Nu am fost un disident, cum am aflat astazi ca sint atitia, dar nici nu prosteam lumea in fata.
Rep.: Faceai smecherii?
B.C.: Smecheriile standard: mai schimbai un ban, iti mai luai o pereche de blugi, toate cu masura.
Rep.: De ce?
B.C.: Eram student. Daca te prindeau cu ceva nasol, puteau sa te dea afara nu doar de la ghizi, ci si din facultate, fara sa mai ai dreptul sa dai examen la alta. In zilele noastre, un tinar face trei facultati odata, doua masterate si un doctorat. Pe vremea mea, era mare lucru sa intri la o singura facultate.
Rep.: Faceai smecherii cu baietii de prin shop-uri ca sa mai cistigi un ban?
B.C.: Evitam sa ma dau pe mina cuiva. Nu stiai cine si unde te scrie. Daca aveam un ban bun si aveam nevoie de cafea, rugam un turist sa cumpere el de la shop pentru mine.
Rep.: Scoteau shopistii icre negre la negru si le vindeati impreuna?
B.C.: Baietii mai adevarati vindeau icre negre, artizanat, icoane si faceau bani buni. Un inginer avea salariul 2.200 de lei, adica echivalentul pe piata neagra de atunci a 20-25 de dolari. Intr-un smen adevarat scoteai citeva sute de parai. N-am avut aptitudini sa merg pina acolo.
Chirieac pe bicicleta Bucuresti-Oradea-Bucuresti
Rep.: Le-ai cerut turistilor bani ca sa le arati Castelul Bran?
B.C.: Da, dar numai cind aveam autocar strain, cu sofer strain. Era o munca suplimentara si pe atunci castelul era al poporului, deci si al meu.
Rep.: Cum imparteai micile atentii cu soferii?
B.C.: De la caz la caz. Se intimpla sa am un circuit de o saptamina in Bucovina sau in Maramures si faceam 2.000 de kilometri. Era corect ca totul sa fie jumate-jumate. Aveam, insa, grupuri care stateau, de exemplu, numai in Bucuresti, foloseam soferul citeva ore in trei zile. Aici lucrurile stateau altfel.
Rep.: La ce cabane era bine, unde era prost?
B.C.: Cind mi-am inceput cariera de ghid, am avut un grup de americani cu care am parcurs pe bicicleta traseul Oradea-Bucuresti-Constanta. Pare greu de crezut, dar atunci aveam 72 de kilograme la 1,91 m. Atunci am stat prin cabane si mai toate erau foarte proaste. In rest, stateam in hoteluri numite atunci categoria 1 sau lux.
Rep.: Cum te furau hotelierii?
B.C.: Hotelierii nu, existau diagrame, plateam cu cec emis de BRCE dat de ONT. In schimb, te furau la circiuma. Fireste ca faceam scandal si lucrurile se rezolvau imediat. Nimeni nu dorea sa aiba probleme.
„Cu ingimfarea am o problema si azi“
Rep.: Ce povesti te leaga de viata ta de ghid? Erai ingimfat? Erai de gasca?
B.C.: Sint o groaza de povesti. Din virf de munte pina in Delta si la Marea Neagra. Dupa 25 de ani, am uitat multe dintre ele. Eu zic ca eram de gasca. Cu ingimfarea am o problema si azi.
Rep.: Spuneai bancuri?
B.C.: Eram ca un tonomat. Cred ca stiam vreo doua-trei sute, si de la popoarele prietene care ne vizitau.
Rep.: Frica?
B.C.: Cu moderatie.
Rep.: Care-i morala ta ca om?
B.C.: Ma iei la misto? Mai mult decit e cazul?
Rep.: Erai baiatul lui tata? Tatal tau te proteja de sistem sau iti prezenta sistemul ca fatalitate: asta e, altul nu e, colaboreaza sau mori?
B.C.: Tatal meu a fost colonel si apoi general in Armata, profesor la Academia Militara. Mi-a prezentat sistemul asa cum era, separind Romania de Ceausescu. El m-a sfatuit sa raman civil si nu militar, indiferent ca e vorba de Armata, Militie sau Securitate.
Afirmatii grave despre oameni pe surse
Rep.: Ce te deranjeaza in presiunea presei asupra ta acum?
B.C.: Faptul ca se fac afirmatii grave despre oameni pe surse.
Rep.: Cum te trateaza?
B.C.: Fara prezumtia de nevinovatie.
Rep.: Cum e sa dai declaratii pe care sa le reglezi in fiecare zi, dupa cum diseca presa?
B.C.: Eu nu reglez nimic, le regleaza presa. Aceeasi declaratie apare diferit in fiecare ziar.
„Ai senzatia ca te baga Bush in seama“
Rep.: Cum de-ai ajuns comentator de politica externa din ghid la ONT?
B.C.: Ghid ONT eram in vacanta, iar politica externa ma pasiona din vremea cind ceream turistilor sa-mi imprumute ziare si reviste occidentale. Din cauza lor, am avut si probleme la un moment dat. In raportul de activitate, trebuia sa precizezi ce cadouri ai primit. Fireste ca nimeni nu pomenea de parai, blugi sau cafea.
Toata lumea scria ca a primit bomboane, pe care aveai voie doar „sa le consumi pe loc“. Un binevoitor m-a sfatuit sa trec si carti si reviste. Am facut asa si o luna n-am mai primit nici un grup. Cineva m-a lamurit ca nu trebuie sa mai fac greseli din astea. Cum adica sa citesti carti si reviste straine cind exista Scinteia? N-am mai gresit apoi.
Rep.: Care-i farmecul meseriei asteia?
B.C.: Ai senzatia ca te baga Bush in seama.
Rep.: Ce nu stii din politica externa?
B.C.: Nu-ti ajunge colectia Catavencu ca sa-ti spun.
Rep.: Multi spun: asta-i viata! Tu cum spui?
B.C.: Viata e in alta parte!
Eugen ISTODOR
(Nu uitati blog-ul Istodor pe www. facemcatavencu.ro!)
