Povestea transhumantei europene, vazuta de la Bucuresti, tipica pentru modul nostru de a gandi si privi lucrurile, ne defineste ca popor. Nu spun o vorba-n vant, aduc si argumente. De la Revolutie incoace, permanent au existat oameni care s-au nimerit in posturi de conducere si decizie ale acestei tari si care nu au facut altceva decat sa-si dea proba incompetentei la locul de munca.
Imi amintesc - vorba doamnei Elena Udrea - ca atunci cand veneau expertii Fondului Monetar International toata ziua pe la noi, avand acorduri stand-by in derulare, oficialii romani nu mai stiau cum sa le satisfaca acestora pretentiile - atat pe cele profesionale, cat si pe cele personale.
Era, nu era bun pentru tara ce propunea FMI, ne supuneam orbeste. Se mai putea sau nu gasi o cale de negociere, nu avea nicio importanta! Conta doar ce credeau si voiau Joshua Green, Paul Thompson si altii.
Sa ne-ntelegem, ei nu aveau nicio vina ca noi, ca romani, ori nu eram pregatiti, pluteam prin stratosfera economiei de piata, ori eram prea comozi ca sa cautam cai mai usoare de a ajunge, pana la urma, la acelasi rezultat - o economie de piata functionala.
De la „yes-ul“ neconditionat in negocieri pana la darurile cu iz bizantin si atentiile asiatice, autoritatile romane faceau orice pentru a-i lingusi cu o obedienta dusa la extrem pe trimisii FMI.
In timp, dar dupa ceva ani, ne-am mai lamurit si noi cum stau lucrurile si, incet-incet, puhoaiele de oficiali si ziaristi nu i-au mai intampinat cu covor rosu pe expertii FMI, nu i-au mai intrebat daca vor struguri albi sau rosii si, la un moment dat, au si rupt relatia de amor cu ei.
Cam asa se intampla acum, la aceeasi dimensiune, in privinta Uniunii Europene. Daca „zice“ ceva UE, musai trebuie sa ne conformam, adaptam, orientam. Nimeni nu-si mai pune intrebarea daca traducerea a fost corecta, daca intelegerea mesajului initial a fost cea fidela, daca am avea si noi un cuvant de spus, ca stat membru... si-asa mai departe.
Hodoronc-tronc, seful ANSVSA se trezeste vorbind si anunta ca „transhumanta este ilegala, pentru ca incalca regulile de bunastare animala ale Uniunii Europene!“. Stirea a facut inconjurul presei romanesti. Ziare, televiziuni si radiouri au despicat-o si tocat-o marunt, pana a ajuns si in catunele ciobanilor. Acestia, scandalizati, au pus-o de-un congres.
Pai, ce sa faca si ei?! De cand cu plasmele si LCD-urile, au apucaturi de oraseni.
Dupa ce seful Autoritatii Sanitar-Veterinare, democratul Marian Avram, i-a speriat si pe oieri, probabil si pe bietele miorite, au mai venit si altii in fata presei sa spuna ca nu e chiar asa si sa „traduca“ ce vrea UE, de fapt.
Pe scurt, Uniunea nu cere nimic absurd, doar felul in care au pus autoritatile sanitar-veterinare problema este ridicol. In loc sa vina, in primul rand, cu mesaje corecte, nealarmiste si solutii pentru a-i ajuta pe oamenii care se ocupa de cresterea animalelor si comercializarea laptelui si branzei, i-au bagat in sperieti.
Rand pe rand, s-au spulberat toate aberatiile anuntate. Se zicea ca nu se mai pot vinde laptele si branza decat in aria locala a producatorului. O prostie! Uniunea Europeana se referea la tara noastra, in general, nu doar la localitatea de provenienta, adica la judet.
Se mai spunea ca, vai!, ciobanii vor da faliment, ca au nevoie de tot felul de aprobari ca sa tranziteze anumite zone! Ca, iar vai!, trebuie sa faca opriri mai dese, pentru confortul mioarelor si ca, vai!, vai!, trebuie sa le si cazeze daca periplul e mai lung!
Pe langa numeroasele gogomanii pe care le-au debitat sefii ANSVSA - remarcate si sanctionate si de premier -, cel mai mult a deranjat faptul ca aveau aerul ca le cunosc pe toate, ca afirmatiile lor sunt litera de lege, iar prostimea trebuie sa se supuna!
M-as astepta ca si in cazul in care Uniunea Europeana ne-ar impune niste nazdravanii sau lucruri care ar afecta anumite categorii profesionale, sefii din domeniu sa manifeste putina intelepciune si sa vina cu propuneri, solutii si, oricum, cu un spirit de echipa... ca doar romani suntem cu totii, nu chinezi de la Bacau!
