Desi, in prezent, piata fortei de munca din tara noastra primeste o punga de oxigen atat din partea investitorilor straini, care-si majoreaza investitiile, ca si a companiilor romanesti care-si extind activitatea, romanii sunt salariatii cei mai putin multumiti din intreaga UE.
Potrivit editiei din 2007 a studiului Fundatiei Europene pentru imbunatatirea Conditiilor de Munca si de Viata, realizat in randul a peste 30.000 de angajati europeni, cel mai ridicat nivel de nemultumire fata de conditiile de munca oferite de angajatori se inregistreaza la romani.
Numai 10% dintre romanii intervievati au raspuns ca sunt „foarte multumiti“ de locul de munca, in timp ce aproape 40% se declara multumiti, se arata intr-un articol publicat in revista Bani si afaceri.
Studiul este realizat cu o periodicitate de cinci ani, incepand cu 1991, iar editia proaspat publicata are in vizor toate cele 27 de state membre UE, statele candidate Croatia si Turcia, precum si Elvetia si Norvegia.
La intrebarea referitoare la satisfactia cu care isi incheie ziua de munca, cinci din sase angajati europeni s-au declarat „multumiti“ sau „foarte multumiti“, atat in editia publicata in acest an cat si la cea anterioara, aparuta in 2001.
Factorii care influenteaza gradul de multumire sunt: veniturile, programul de munca, posibilitatea de dezvoltare a abilitatilor si de avansare in cariera, precum si controlul individual asupra activitatii desfasurate.
Peste 90% dintre angajatii danezi, norvegieni, britanici si cehi se declara multumiti de conditiile in care activeaza, in timp ce romanii si turcii ocupa ultimele locuri in clasament, cu procentaje sub 60%.
Diferente importante sunt si in ceea ce priveste distributia fortei de munca in diversele sectoare ale economiei Astfel, in Cipru, numai 1% din forta de munca este angajata in agricultura, segment care absoarbe insa 10% din populatia activa din Grecia, Letonia, Lituania si Polonia, si inghite peste 30% in Romania si Turcia.
In birourile din Romania si Turcia se inregistreaza si cel mai redus procent al angajatilor de inalta calficare, sub 20%, in conditiile in care media europeana se apropie de 40%.
In ceea ce priveste accesul la cursuri de perfectionare, ponderea acestora a ramas cam la acelasi nivel cu cea inregistrata in urma cu zece ani. Cu toate acestea, studiul a relevat diferente importante intre state: in tarile nord-europene, peste 50% dintre salariati au beneficiat de cursuri de calificare.
Cele mai scazute procentaje in preocuparea pentru ridicarea nivelului de pregatire profesionala se inregistreaza in statele sud si est-europene, precum: Spania, Grecia, Ungaria, Portugalia si Romania, cu numai 20% din populatia activa integrata in cursuri de specializare, in timp ce in Bulgaria si Turcia procentul este sub 10%.
Si intensitatea muncii a facut obiectul studiului Fundatiei Europene. Media europeana, exprimata in functie de indicele compozit calculat comparand timpul de lucru cu volumul de munca si sarcinile efectuate sub presiunea unor termene limita stricte, se situeaza in jurul valorii de 43%. In Romania, indicele se apropie de 50%, indicand o foarte sensibila scadere a intensitatii fata de anul 2000.
In Bulgaria, Letonia, Lituania si Polonia se munceste mai putin intens, respctiv sub 35%.
Fundatia europeana a urmarit si evaluarea gradului de sanatate a angajatilor. In 2005, romanii au avut, in medie, doua zile de concediu medical, cel mai scazut nivel din statele europene, media fiind de 4,5 zile in statele membre UE. In Croatia, numarul zilelor de concediu a depasit noua.
In medie, 23% din angajatii europeni au lipsit de la munca in ultimele 12 luni, pe fondul unor probleme de sanatate. Desigur ca acest indicator este influentat si de modul de organizare al sistemului sanitar si farmaceutic, despre care, in Romania a curs multa cerneala, dar tradeaza si o mare disponibiltate a romanilor de a se trata din mers.
