Reportaj HotNews.ro

Saharawi - poporul uitat din desert

de Marian Chiriac     HotNews.ro
Sâmbătă, 10 martie 2007, 0:00


Undeva la marginea Saharei traieste un popor care si-a pierdut tara. De 30 de ani traind ca refugiati, saharawi - locuitori ai unui fost stat care nu mai exista decit pe hartile de acum citeva decenii - duc o viata unde totul e parca la extrem: lipsurile, caldura, dar in acelasi timp si bunatatea oamenilor. E un loc unde timpul si spatiul par nemarginite.

Foto galerie: Saharawi - poporul uitat din desert

"Noi suntem cu totii lipsiti de orice putere si aflati in mainile lui Allah. Sa nu uitam ca totul depinde acum de Air Algerie, de autobuzele vechi de aproape 70 de ani, de vint etc".

Asa suna ultimul mesaj primit inainte de plecare, din partea companiei ce s-a ocupat de organizarea expeditiei. Nu prea incurajator, ce-i drept. Dar totusi, dupa exact 24 de ore de drum, nu mai stiu cite tari survolate, dupa ce-am schimbat trei avioane, aterizam in fine pe aeroportul din Tindouf, in extremitatea sud-vestica a Algeriei.

Pe o harta obisnuita oraselul acesta nu exista. Aici exista doar desertul. Sahara.

In Tindouf sunt totusi mai toate “ingredientele” ce se gasesc de obicei pe aeroporturile de la marginea lumii: o coada care se misca infernal de incet, desi nu mai sunt alte curse; priviri chiorase din partea politistilor de frontiera; bisnitari ce vor sa-ti vinda ieftin tigari sau racoritoare.

Wilaya Smara
Foto HotNews.ro

Chipurile smede, prelungi, ale barbatilor se zaresc cu greu de sub turbanele negre ce le acopera mai toata fata. Si e rece, mult mai rece decit ma asteptam. Pentru numele lui Allah, asta e Sahara...

Odata urnite, mai sus pomenitele autobuze - care seamana izbitor cu harburile din vremea copilariei - se misca totusi bine si inghit kilometru dupa kilometru printr-o noapte de cerneala. Nu se vede nimic in jur. Prin contrast, cerul e insa fabulos, rotund parca, spuzit de o infinitate de stele. Ba chiar, la un moment dat urmaresc incintat dira lasata de o stea cazatoare.

Gata, am ajuns in fine in Smara, una din taberele de refugiati unde traiesc saharawi, unul din popoarele Saharei. O femeie parca pierduta printre faldurile shal-ului, fara chip, doar cu ochi, ma conduce spre locul unde o sa-mi petrec urmatoarele cinci zile.

Mouloud
Miscarile barbatului sunt lente, are in fata mai multe pahare pe care le tot muta dintr-o parte in alta, dupa un ritual parca numai de el stiut. Ia de pe focul de carbuni un ceainic mic (hm, e made in China!) cu apa fierbine si toarna in pahare, ridicind mina tot mai mult. In cele din urma ceaiul ajunge sa fie turnat cam de la o jumatate de metru inaltime.

Apoi lichidul de culoare rosiatica e portionat, in acelasi mod, dintr-un pahar in altul, cu aceleasi miscari lente, ce dureaza nedefinit. Ceaiurile mici le sorb cu pofta, dupa cele citeva ore furate somnului.

Prepararea ceaiului e un adevarat ritual
Foto: HotNews.ro

Aici e obligatoriu sa bei cel putin trei ceaiuri. Primul, se spune, e amar precum viata. Al doilea, insa, e dulce, dulce precum dragostea. Si in cele din urma, ultima portie este usoara la gust, precum moartea.

Aveam sa beau ceai de cel putin doua ori pe zi. Prilejul e de fiecare data folosit parca pentru a mai trece din timpul care aici, se scurge incet-incet. In plus, in jurul unui ceai oamenii isi deschid mai usor si gurile si inima.

Mouloud Faradhji, cel care pregateste de obicei ceaiul in haima(gospodaria) familiei, e un fost pescar pe un vas spaniolesc. Dupa ce a lucrat ani buni in strainatate, a decis sa se intoarca si acum traieste alaturi de nevasta si doi copii. Un alt baiat isi satisface serviciul militar in armata saharawi, in timp ce alta fata studiaza prin Spania.

[c:1:s]Zilele lui se scurg molcom, mai mereu la fel. Face ceai, mestereste ceva pe la camionul familiei, dupa-amiaza cauta un loc cu putina umbra, iar spre seara hraneste cele citeva capre, care saracele maninca orice, inclusiv carton maruntit si bine imbibat cu apa.

Nu se plinge totusi de viata lui care e departe de a fi indestulatoare. Precum toti compatriotii sai din tabara de refugiati de la Smara traieste aproape exclusiv din ajutoarele primite de la diferite organizatii umanitare sau in urma unor initiative private.

Mancarea si apa vin pe aceasta filiera si sunt gestionate de guvernul saharawi. In rest, oamenii au incropit ceva comert in micul bazaar din tabara. Mai sunt si unele “centre” de reparat masini - de fapt, jeep-uri 4x4, singurele care pot infrunta desertul -, baruri, fara alcool desigur si asa-numitele tienda, buticurile cu maruntisuri.

Toate cladirile, inclusiv cele oficiale (centre umanitare, birourile administratiei locale) sau casele oamenilor sunt facute din pamint rosu, uscat la soare. Acoperisurile - cel mai adesea o bucata de tabla sau de carton ondulat - sunt tinute sub greutatea unor bolovani de pamint.

Vrei ca eu sa compar pe saharawi si pe marocani? Dar... cum sa fac asta cind ei sunt atit de diferiti, precum un ou de un castan? (Cuvintele unui localnic)

Salama
“Jumatate din familia mea se afla in fosta noastra tara, care acum e ocupata de catre Maroc. Nu i-am mai vazut de peste 20 de ani si habar nu am care ne este viitorul. Oricum, soarta noastra se afla in mainile lui Allah”.

Nu e doar resemnare in vorbele lui Salama, barbatul de aproape 40 de ani si care e profesor de limba engleza. Ci si un soi de manie ascunsa, de tristete fara speranta.

Copii in tabara
Foto: HotNews.ro

Fosta sa tara e Sahara Occidentala, o fosta colonie spaniola pe coasta nord-vestica a Africii, la nici o suta de kilometri distanta de paradisul Insulelor Canare. Se invecina cu Marocul, la nord, cu Mauritania, la sud si Algeria, in est.

In anii ’70, cind dupa un secol de dominatie Spania a inceput sa se retraga de pe acest teritoriu, el a devenit motiv de disputa intre Maroc, Mauritania si trupele de guerilla ale populatiei locale (saharawi).

[c:2:d]A urmat un lung si singeros conflict, iar acum “nu e nici pace, nici razboi”, dupa cum spune Salama. Cam jumatate din fosta Sahara Occidentala apartine Marocului, iar restul sunt asa-numitele teritorii eliberate, ale ceea ce - din 1976 - se numeste Republica Araba Democrata Saharawi.

Aceasta tara, care nu se regaseste pe nici o harta si nici nu e recunoscuta oficial, are propriile institutii: guvern, armata si politie, iar capitala - in fapt, citeva cladiri militare in desert - e la Tifaritti.

Sute de mii de oameni au trebuit sa fuga din calea razboiului. O parte dintre ei, circa 200.000, si-au gasit refugiu in Algeria. Aici si-au construit tabere de refugiati care poarta numele localitatilor (wilaya) din tara de origine: ElAyoun, Aoserd, Smara.

Dincolo de sprijinul umanitar oferit de comunitatea internationala, autoritatile saharawi se bucura si de sustinerea ideologica a Cubei si Venezuelei care, cu orice ocazie, isi promoveaza mesajul: “Viva la Revolucion”.

Salama - care ca multi dintre barbatii saharawi a studiat in Cuba si apoi a lucrat pentru o vreme in Occident - a preferat in cele din urma sa se intoarca la familia sa si sa incerce sa-si afle un rost pe lume.

Acum crede doar in doua lucruri: copiii saharawi trebuie educati - iar pentru asta isi imparte ziua intre orele de engleza si de abilitati practice pe care le preda - si intr-o zi va avea o tara. Nu stie insa cind, nu stie nici cum.

Sahara Marathon
De sapte ani incoace, mai multe organizatii sportivo-umanitare din Spania, Italia si Germania organizeaza in preajma zilei de 27 februarie - cind a fost proclamata Republica Araba Democrata Saharawi - o cursa de maraton prin desertul Sahara.

Cursa de 42 de km (la care se adauga si curse pe distante mai scurte, dar si un ultra-marathon de 160 km) este folosita nu doar ca un prilej de satisfacere a nevoii de adrenalina a diferitilor competitori ci si ca modalitate de ajutorare si atragere a atentiei asupra problemelor poporului saharawi.

Anul acesta la cursa au alergat circa 130 de participanti din peste 25 de tari, printre care si autorul acestor rinduri. Folosesc prilejul pentru a multumi tuturor prietenilor care m-au ajutat in acest proiect.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


2805 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Basme (Sâmbătă, 10 martie 2007, 16:33)

    Killer Dan [anonim]

    Acea republica sahariana e un stat marioneta sustinut de Algeria care vrea:
    - posibilul petrol din zona
    - alte minereuri
    - enclavarea Marocului
    - iesire la Atlantic
    E usor sa te induiosezi de acei "refugiati" care nu au nici o remuscare in a macelari civili inocenti si in a lupta contra Armatei Regale Marocane.
  • 0 (0 voturi)    
    ai perfecta dreptate... (Sâmbătă, 10 martie 2007, 16:58)

    eugen [anonim]

    ai perfecta dreptate!!!niste ciudati care stau la mina intinsa si asteapta ajutoare internationale si care ar face orice sa aiba ceva sclavi sub bici!!!toata africa e asa!!!am stat 10 ani in africa si pot sa spun ca peste tot e asa din afrca de sud pina in egipt!!!numai frustrati care vor totul fara munca in numele asupririi stramosilor lor!!!cei ce cred in emanciparea continentului african sint invitati sa vada dar nu in excursii organizate unde vezi doar ce trebuie vazut !!acelasi lucru si despre tarile arabe din peninsula unde doar la oras viata este asa cum o stim noi si chiar si acolo doar la prima vedere
  • +1 (1 vot)    
    Un articol super interesant (Sâmbătă, 10 martie 2007, 17:58)

    Despina [anonim]

    subiect interesant si nou, povestea suprinzatoare si informativa, iar stilul alert - adica un articol asa cum ar trebui sa fie mai multe. sa fie oare legat de experienta la 'divers'? cam asa ar trebui sa arate mai multe contributii in mediile de informare (vs. yellow journalism). congratulations, marian!
  • +1 (1 vot)    
    interesant. un articol bun (Sâmbătă, 10 martie 2007, 19:57)

    adrian [anonim]

    nu stiam nimic despre Saharawi. multumesc autorului pt ca l-a scris, astfel scoate in evidenta drama acestui popor si poate cei cu putere de decizie se sensibilizeaza.
  • 0 (0 voturi)    
    Saharawi unde est? (Sâmbătă, 10 martie 2007, 20:05)

    Ion [anonim]

    Am invatat la Geografie toate statele si capitalele din Africa, dar de Saharawi nu am auzit! E ceva ridicol - un stat care exista nu este cunoscut nici de geografi, nici de simplii cetateni. Consider ca ar trebui sa se faca filme documentare despre asa state cvasinecunoscute pentru ca omenirea sa nu caute viata pe Marte, ci pe pamint pentru ca nu cunoaste inca multe.
    • 0 (0 voturi)    
      Saharawi (Vineri, 8 ianuarie 2010, 18:06)

      Radu Postolache [anonim] i-a raspuns lui Ion

      N-ai auzit pentru ca la geografie se dau datele oficiale,in care Sahara Spaniola este un teritoriu dependent.
  • 0 (0 voturi)    
    mai cititi (Sâmbătă, 10 martie 2007, 21:39)

    VOD [anonim]

    Bun articol nu ma asteptam. Acuma cateva comentarii despre romanii care-si dau cu parerea ca sa se afle in treaba si nu cunosc geografie. Tara care e marcata pe orice harta ca Sahara Occidentala a fost colonie spaniola si a fost invadata de Maroc, guvernul de la Madrid neinteresandu-se de ea in acele vremuri tulburi pt ei (erau anii de final ai lui Franco).Oamenii din tribul respectiv traiesc o drama de 30 de ani si cunosc persoane (cred ca sunt foarte multi) care traiesc in Insulele Canare si care se lupta pt libertatea tarii lor. Intr-adevar Cuba ajuta foarte mult. Problema ca spaniolii nu se mai intereseaza de ea (cine s-ar interesa de desert fara petrol, poate ca daca s-ar descoperi petrol ar face Bush un razboi de eliberare) cei din peninsula vorbesc si practic cauza le e sustinuta doar de cei din Canare care sunt foarte apropiati si geografic. Daca si altii s-ar interesa mai mult de soarta unor oameni n-ar mai face comentarii gen 1 si 2...care reflecta exact gradul de civilizatie al celor 2 romani neaosi. Puteti vota e doar ceva pt a demonstra cate persoane vor Sahara libera:
    http://www.cadenaser.com/participacion/encuestas/resultados.h tml?i_idb=6357

    Oricum articol foarte bun nu ma asteptam sa va duceti pana in Sahara!
  • 0 (0 voturi)    
    Mianmar, Saharawi foarfeca si creionul.. (Sâmbătă, 10 martie 2007, 22:02)

    nu conteaza [anonim]

    De ceva vreme, mai pe shest sau pe fata apar noi tari. Mianmar, stia cineva de tara asta? Apoi Eritreea intamplator sau nu exact acolo unde se gatuie Golful Persic. Bineinteles astia au avut succes in lupta popoarelor lor si lacrimi de bucurie au avut toti pe obraz. E super cum ONU si nimeni nu mai spune nimic. Ce or mai reprezenta granitile unui stat reprezentat in organismele internantionale?....
  • 0 (0 voturi)    
    informatie super (Sâmbătă, 10 martie 2007, 23:08)

    george [anonim]

    Felicitari Marian pentru informatii adevarate care nu apar asa des in presa. Sunt curios cat costa sa alerg si eu Maratonul Saharawi la editia urmatoare. George
  • 0 (0 voturi)    
    f interesant (Sâmbătă, 10 martie 2007, 23:25)

    RCG [anonim]

    Un reportaj interesant si f bine scris
  • 0 (0 voturi)    
    niscaiva adaugiri (Duminică, 11 martie 2007, 4:54)

    PAH [anonim]

    Sahrawi sau Saharaoui pentru vorbitorii de franceza sunt mai putin un popor, cat o populatie raspandita atat in ceea ce pe harti se numeste Sahara Occidentala (fosta Sahara Spaniola) cat si in Algeria si Mauritania. Sahara Occidentala a fost colonie spaniola pana in 1976, cand Hasan al II-le al Marocului (modelul de despot luminat, atat de iubit de Iliescu) a cucerit-o, in fruntea a ceea ce s-a numit Marsul Verde: un mars pasnic, la care au luat parte cateva mii de marocani urmand steagul verde al Islamului. In '79 Marocul a pus stapanire pe intreaga Sahara Spaniola, recuperand treimea ocupata din '76 de Mauritania.
    Pana in 1991, cand a intervenit ONU si s-a semnat un acord de pace, Frontul Polisario a hartuit permanent autoritatile Marocane, militand pentru independenta. Sahara Occidentala este locuita de arabi si berberi, toti considerandu-se sahraoui (pentru ei: locuitori ai Saharei). Tot in 1991 s-a stabilit organizarea unui referendum asupra independentei Saharei Occidentale, referendum pe care Marocul il tot amana pana in momentul in care va fi sigur ca il va castiga. Pentru aceasta sedentarizeaza de 16 ani populatiile noamde, oferindu-le case si diverse alte facilitati pentru a le atrage de partea sa. La o populatie de 237.000 de locuitori (2006), cele cateva zeci de mii de nomazi cu drept de vot sedentarizati in ultimii 10 ani conteaza. Intre Tarfaya si Bir Guendouz, in peste 1.100 de kilometri, exista 25 de posturi de control numai pe coasta. Pe langa fosfati si minereul de fier, cei mai multi bani ii aduce pescuitul, Doar in Al Dakhla veniturile din pescuit fiind de cel putin 500.000 de Euro/zi inainte de deschiderea noului port pescaresc, acum cativa ani.
    In SO exista doar 2.000 de linii telefonice, dar gsm-ul functioneaza fara probleme din 2000. Accesul la internet a fost restrictionat, ca in tot Marocul, pana la moartea lui Hassan II si inscaunarea fiului lui, Mohamed VI, zis si M6.
  • 0 (0 voturi)    
    Multzumesc Marian! (Duminică, 11 martie 2007, 6:15)

    Moshu49 [anonim]

    Asa mi-am adus aminte de vremurile cand colectzionam timbre din Sahara Occidentala.
    Felicitari!
  • 0 (0 voturi)    
    ...mai si ginditi (Duminică, 11 martie 2007, 8:06)

    marinaru\' [anonim]

    Sint totusi destul de multi ignoranti. Sahara occidentala, Eritreea, Sudan-no man's land, Brunei (un catun desprins din Malayezia, unde seful de trib a ajuns seic)...si exemplele pot continua mult si bine, inclusiv cu Orientul apropiat si chiar Europa. Dar cind pe fondul de lene, generat de banana ce pica din copac, mai punem si putin islam, imaginea e aproape identica cu Africa. Generalizarea absoluta este totusi gresita, dar cum majoritatea coplesitoare a acestor oameni se incadreaza aici...

    NB Myanmar e fosta Burma (Birmania adica)
  • 0 (0 voturi)    
    lumea (Duminică, 11 martie 2007, 9:46)

    Paul [anonim]

    Pentru comentariul 7. Inainte de a incepe sa te pronunti referitor la probleme ce tin de relatii internationale incearca cel putin sa iti pui ordine in informatii si in cunostintele geografice. Myanmar-ul este de fapt doar un nume nou (din 1989) pentru o regiune veche - Birmania - fosta colonie britanica devenita independenta in 1948; tara nu a rasarit peste noapte si cu siguranta nu e pe lista favorita a ONU. Eritrea a reusit sa se desprinda de Etiopia dupa un razboi de 30 de ani (1961-1991) si pentru informarea ta nu are iesire la Golful Persic ci la Marea Rosie. Granitele mai sunt inca importante.
  • 0 (0 voturi)    
    comentariu (Duminică, 11 martie 2007, 10:23)

    Cosmin [anonim]

    Cu umila dvs. permisiune am sa imi exprim si eu pdvd. Am umblat ceva prin Africa si chiar am stat in Sudan aproape 2 luni. Parerea mea este clara. Africa este un continent de pe care toata lumea a venit sa ia si sa profite de ceva, si inca se face acest lucru corupand guverne, schimband regimuri, vanzand arme, exploatand minereuri etc. Asa ca nu trebuie sa ne mire asemanarea cu filmele de comando unde copii de 10 ani au arme in mana, si traiesc in conditii ... e prea gingas spus, infecte. Totusi cea mai mare parte isi traiesc soarta decent si nu imigreaza sau nu devin KAMIKADZE. Ce usor este sa manipulezi astfel de oameni si sa le promiti fericirea vesnica pe pamantul lui Alah. OARE ASTA DORIM?
  • 0 (0 voturi)    
    Raspuns ptr #8 (Duminică, 11 martie 2007, 10:48)

    MC [anonim]

    Am raspuns lui George (de la mesajul #8) dar adresa de email indicata nu este functionala. Astept eventuale mesaje pe adresa marian.chiriac@hotnews.ro. Numai bine
  • 0 (0 voturi)    
    Excelent! (Duminică, 11 martie 2007, 10:58)

    Elena [anonim]

    Mi-a placut articolul. Felicitari Marian! Dar mi-au placut si comentariile in aceeasi masura. Mai ales cele documentate si bine argumentate. Sunt la fel de savuroase si pline de informatie ca si materialul - in cazul asta. Prefer sa vad genul acesta de contributie a cititorului HotNews decat acuze si injurii aduse de unii altora.
  • 0 (0 voturi)    
    Saharawi (Luni, 12 martie 2007, 9:10)

    Aurica [anonim]

    Foarte bun articolul. Bravo celor ce se incumeta si au curaj sa se duca in astfel de locuri si sa mai informeze si pe altii care nu stiu ce viata traiesc cei din Africa.
  • 0 (0 voturi)    
    Metacomentariu (Luni, 12 martie 2007, 23:00)

    Costas [anonim]

    Chiar ma gindeam cind ma uitam la una din poze, aia cu fetita cu codite mai precis, cum se vede in ochii ei dorinta de "enclavare a Marocului" si de a eploata petrolul din zona, dar nici un fel de remuscare pentru civilii macelariti (precis avea la briu vreo duzina de scalpuri, degete, inimi si alte trofee de la civili inocenti, dar nu apar in poza... de ce Mariene?). Pai cum iti permiti domnu Marian sa scrii - ba mai mult, sa alergi - pt niste ciudati frustrati (sau frustrati ciudati) care asteapta sa le cada banana din banan? In timp ce comunitatea internationala se inghesuie sa-i ajute cum a facut acum citiva ani cu Rwanda, de s-a facut de rusine intreaga comunitate in frunte cu secretarul ei general, tovarasul Nicolae... pardon Annan, Clinton si altii care "cred in emanciparea continentului african" (copyright eugen, vezi comentariul no.2, eu am facut doar copy/paste). Ma rog, in cazul respectiv ajutorul a fost asa de prompt incit au apucat sa se macelareasca vreun milion, daca tin eu bine minte.
    Si ce cu atitea state, triburi, religii pe continentul african? Eu cred ca mai au o sansa, sa-i emancipam fortat si sa facem Africa un singur stat, unitar si suveran, cu o singura limba, eventual o singura religie (la alegere, sau poate inventam una pt ei). Si dupa vreo ... ani, cind or sa indeplineasca si ei criteriile de aderare, poate voteaza si reprezentantii nostri la Parlamentul European sa-i bagam si pe ei in UE. Si atunci sa vezi cum o sa-i viziteze si pe ei Bill Gates, dar noi o sa fim atunci departe.
    Intre altele fie spus, foarte interesant si profesional articolul. Keep walking (optional: Run Mariene, Run)
  • 0 (0 voturi)    
    Saharawi (Joi, 22 martie 2007, 14:05)

    Eugenia [anonim]

    Foarte tare articolul!chiar mi-a placut.
  • 0 (0 voturi)    
    Cumpatare (Miercuri, 28 martie 2007, 10:16)

    florisx [anonim]

    eu cred ca trebuie cumpatare in exprimarea anumitor pareri... in nici un caz sa nu judecam repede si aiurea , in necunostinta de cauza...
    1/ a exinstat ca entitate Sahara Occidentala... si au fost probleme - vezi lupta de eliberare a Frontului Polisario....
    2/ Marocul si Algeria sint in conflict istoric pentru diverse motive...
    3/ eu cred ca trebuie sa cunoasca citi mai multi oameni problemele acestui popor si sa ajute la rezolvarea lor: eu cred ca campionii democratiei planetare (vezi sua si ue...) treb sa preia initiativa si sa-i redea acestui popor demnitatea: o tara si accesul liber la resursele ei... ca si in Kosovo, ca si in Bosnia Herzegovina, etc... acest mic popor cu o armata si mai mica nu se poate bate cu o armata ca a Marocului ! si nici cu terorismul nu se face nimic... deci trebuie sa se rezolve pasnic problema...
    4/ am stiut de Sahara Occidentala din adolescenta ( acum am vreo 40 de ani...) si am avut si timbre cred.... dar "am pierdut legatura"...
    de fapt , multumim autorului pentru un articol adevarat, bine facut , ce are si feeling nu doar date....
    5/ Libia a avut conflicte cu toti vecinii, aproape... si nu chiar toate sint inventate de Ghadafi...
    Mauritania, Mali , Maroc sint in conflict mocnit de un timp...
    Pina la urma, in AFRICA cine nu e in conflict cu vecinii ? cu atit mai mult Africa SAHARIANA.....
    oricum si orice am face noi pe pamint, din istorie se vede ca orice popor are/ va avea o tara si va beneficia liber de roadele acelui pamint... E UN DAT !

    toate cele bune !


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by