Comisia de ancheta infiintata de Camera Deputatilor pentru a analiza toate contractele de pe piata de energie, pe perioada 2005-2006, audiaza de vreo doua saptamani aproape tot ce misca in randul jucatorilor, fara a se lamuri insa cum vine cu energia livrata preferential si mai ales la ce pret.

O investigatie a revistei „Saptamana Financiara“ pe aceasta tema, bazata pe declaratiile celor audiati la Comisie, poate lamuri o parte din aceste aspecte, aruncate pe piata odata cu scandalul declansat de recomandarea presedintelui privind aprovizionarea cu energie a Alro Slatina.

Facem de la inceput precizarea ca „obiectivul“ Comisiei de ancheta devine caduc daca se analizeaza doar perioada anilor 2005-2006, in conditiile in care baza afacerilor a fost pusa cu mult mai devreme si, inevitabil, se leaga si de retehnologizarile din sistemul energetic, in speta de retehnologizarea de la Portile de Fier.

Statul roman a finantat aceasta retehnologizare, dar s-a obligat, in acelasi timp, sa livreze si o cantitate de energie in mod direct unei firme care a avut legatura cu retehnologizarea.

Hidroelectrica a vandut in 2005 o cantitate de 4,6 TWh energie la Energy Holding, care directiona 3 TWh catre Alro Slatina. In luna septembrie 2005, Energy Holding renunta la contractul cu Alro, care urmeaza sa primeasca aceeasi cantitate de 3 TWh direct de la Hidroelectrica, situatie in care Energy Holding ar fi trebuit sa ramana in portofoliu cu doar 1,06 TWh de energie hidro.

Culmea aritmeticii, dupa o operatie elementara de scadere, Energy Holding ramane insa si in ziua de azi cu 3 TWh, conform declaratiilor directorului Hidroelectrica, Traian Oprea.

Ieftin doar pentru unii

Inainte de a intra in culisele intelegerii Hidroelectrica-Alro-Energy Holding, se impune sa analizam in cateva cuvinte structura pietei de energie vandabila in momentul de fata.

Hidroelectrica produce energia cea mai ieftina din Romania si are o cota de piata de circa 30%, in functie de optimul anului hidrologic, urmata fiind de energia nucleara si energia termica produsa in cele trei complexuri energetice (Turceni, Rovinari si Craiova), cota totala de energie livrata consumatorilor de respectivii producatori fiind de peste 60% din energia totala produsa in Romania.

Mai trebuie sa spunem ca, pentru fiecare producator amintit, Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) aloca anual o cota de energie numita „reglementata“ si care este destinata exclusiv consumatorilor neeligibili, in speta celor casnici. De la acest punct trebuie sa se porneasca atunci cand vorbim de preturi si de piata libera de energie.

Prima surpriza vine tocmai din alocarea facuta de ANRE. Concret, Hidroelectrica, societatea care produce energia cea mai ieftina, livreaza pe piata reglementata doar in jur de 22 de procente din intreaga cantitate produsa. Nuclearelectrica este aproape exclusa din ecuatie, in timp ce complexurile energetice au o cota pe reglementat dupa cum urmeaza:

- Complexul Energetic Turceni - 32%

- Complexul Energetic Rovinari - 33,5%

- Complexul energetic Craiova - 40%.

Ratiunea acestei imparteli ar trebui sa fie in primul rand pretul, dat fiind faptul ca energia reglementata se livreaza consumatorilor casnici. Din pacate, nu este asa.

Victime colaterale

Pretul mediu pe piata reglementata, care trebuie sa acopere costurile de productie si sa asigure si un profit pentru producatori, este, la complexurile energetice, urmatorul:

- 127 RON/MWh - la Complexul Turceni

- 106 RON/MWh - la Complexul Rovinari

- 154 RON/MWh la Complexul Craiova.

Iata ca, din cei cinci producatori amintiti mai sus, complexurile energetice au cele mai ridicate preturi, dar si cea mai ridicata cota pe piata reglementata, raportat la cantitatea de energie produsa. Unde-i logica? Sau, cu alte cuvinte, cum se explica o crestere a preturilor la energie pentru consumatori? Teoretic, e simplu.

Hidroelectrica produce energia la un pret de circa 7 dolari/MWh, adica aproximativ 20 RON/MWh, fara a lua in calcul cheltuielile de transport si distributie, care se aplica de altfel si celorlalti producatori. La fel, Nuclearelectrica are un pret de productie de circa 27 dolari/MWh, adica in jur de 73 RON/MWh.

Intrebarea este de ce aceasta energie ieftina nu ajunge intr-o proportie mai mare in cosul de energie destinat populatiei, care plateste circa 380 RON/ MWH. Un decalaj enorm, ceea ce ne plaseaza pe unul dintre locurile fruntase in Europa. Iata de ce se spune ca populatia este victima marilor afaceri din energie. Aceasta este o prima concluzie insa. Important este cum s-a ajuns aici.

Clienti vechi, clienti noi

Sa revenim insa la triada Hidroelectrica-Alro-Energy Holding. In primul rand, trebuie facuta precizarea ca Energy Holding are contracte directe, negociate bilateral cu Hidroelectrica, inca din anul 2001-2002, cand a inceput liberalizarea pietei de energie.

Alro, la randul ei, avea contracte semnate cu fosta regie de electricitate RENEL (care includea si Hidroelectrica), inca din anul 1996, cantitatea cumparata anual fiind in jur de 2 TWh, crescand ulterior la 3 TWh. Un an mai tarziu, prin Hotararea de Guvern nr.

1.329, Alro primeste o bonificatie de 20% la tariful de electricitate, pe motiv ca ar fi contribuit cu valuta la importurile de gaze si pacura necesare functionarii RENEL. In anii urmatori, bonificatia a fost insa de 30%, in conditiile in care pretul energiei hidro era in jur de 26 dolari/MWH.

Integral in Saptamana Financiara