In tara lui "merge si-asa", 4 miliarde de euro pentru formare profesionala pare o risipa de bani. Orice subiect de pe lume, de la incalzirea globala pana la evolutiile conflictului din cine stie ce stat de negasit pe harta, le-ar starni un interes mai mare romanilor decat "formarea profesionala continua", sintagma atat de draga europenilor.

Probabil ca, in viitor, multora li se va trezi brusc interesul pentru acest subiect, avand in vedere ca "fixatia" europenilor atrage dupa ea 4 miliarde de euro. In afara de cei care se vor inghesui sa apuce cat mai mult din bani, va fi insa greu sa crezi ca aceste cuvinte vor capata curand vreo semnificatie pentru romanul de rand.

Pentru angajatori, de pilda, termenul "investitii" inseamna masini, calculatoare, birouri si orice altceva in afara de cursuri destinate angajatilor. Iar explicatia e simpla. Peste doua treimi dintre angajatorii romani spun ca n-au organizat in ultima vreme cursuri de formare, pe motiv ca "meseria se invata la locul de munca" si "sunt suficient de multumiti de pregatirea angajatilor".

Nici salariatii nu simt mare nevoie de perfectionare. In 16% dintre firmele din Romania, peste jumatate sau chiar nici unul dintre salariatii cu studii medii nu lucreaza conform calificarii si in 13% dintre firme peste jumatate sau nici unul dintre salariatii cu studii superioare nu ocupa un post care sa aiba legatura cu diploma.

Iar aceste procente sunt stabilite in urma unui sondaj de opinie la care angajatorii au putut sa declare ce au dorit, nu in urma vreunei statistici riguroase. De o astfel de statistica nu s-a aratat interesata nici o institutie, pentru ca putini romani fac vreo legatura intre scoala si locul de munca.

Mai rau, daca citesti documentele europene, ai o senzatie de deja vu de pe vremea comunistilor. Se vorbeste acolo despre importanta investitiei in oameni, despre adaptarea la noile tehnologii, despre calitatea pregatirii profesionale ca motor al dezvoltarii unei economii viabile care sa asigure locuri de munca mai bune si mai bine platite.

Pe vremea lui Ceausescu, astfel de cuvinte se auzeau des si degeaba, iar in ultimii 16 ani de tranzitie nici macar nu s-a mai vorbit despre asa ceva. In capitalismul promovat la noi s-a pus accentul pe dotari, indiferent cum s-au obtinut, si nu pe oameni.

Ce-am putea castiga daca am urma totusi calea europenilor? Sustinatorii modelului social-european dau ca exemplu de performanta Irlanda si Finlanda. Prima s-a transformat in cativa ani, dintr-o tara care exporta muncitori si producea doar marfuri de calitate slaba, intr-un paradis care isi permite sa dea salarii peste media europeana.

Cea de-a doua are performante si mai ciudate din punct de vedere economic. Inregistreaza cea mai mare crestere economica din lume, desi are unul din cele mai impovaratoare sisteme de protectie sociala.

Daca Romania nu ajunge o poveste de succes in UE precum Irlanda sau Spania, romanii tot vor avea de castigat de pe urma celor 4 miliarde de euro investite in formare profesionala. Daca vor fi mai bine pregatiti, se vor angaja mai usor in strainatate.