Prefacut intr-un partid de atac, un frate mai mare al Partidului Conservator, PNL risca sa se transforme in ceva de nerecunoscut pentru propriii alegatori. Temele care i-au adus voturi si simpatie la alegerile din 2004, ca incurajarea clasei de mijloc, decomunizarea societatii, reforma clasei politice prin lustratie, modernizarea institutiilor, au fost abandonate.
Interesul public a fost subordonat in actiunea politica liberala interesului conjunctural, de grup, constructiei i se prefera demolarea. Ca dovada, initiativele politice ale liberalilor din ultimele trei luni: amanarea euroalegerilor, simplificarea procedurii de suspendare a sefului statului, amputarea Agentiei Nationale de Integritate.
Strategia de imagine, predominant negativa, selecteaza nu numai temele, ci si liderii pe alte principii decat cele institutionale. Criteriul eliminatoriu este capacitatea de a gestiona eficient un rol creat de strategi, performanta este masurata in amplitudinea muscaturii aplicate adversarului.
Nu intamplator principalii purtatori de mesaj ai partidului sunt Crin Antonescu, Ludovic Orban si Norica Nicolai, politicienii a caror ostilitate fata de PD si fata de Traian Basescu, incurajata de Dinu Patriciu, s-a manifestat inca din vremurile de relativa pace ale Aliantei. Tariceanu se afla in linia de asalt doar datorita statutului sau oficial de premier si de lider al partidului.
Altfel, cu siguranta nu ar fi corespuns exigentelor strategilor, fiind dintre toti cel mai putin autentic personaj. Antonescu, Orban si Nicolai vor avea, la sfarsitul acestei campanii, un avantaj in preluarea conducerii partidului, desi niciunul nu este o plusvaloare pentru PNL.
Ultima initiativa memorabila a lui Ludovic Orban in administratia Capitalei este acordarea unor terenuri pentru benzinarii companiei Rompetrol.
De la inceputul campaniei, liberalul care-si interpreteaza cel mai credibil partitura imbibata de adrenalina este deputatul Crin Antonescu. El se prezinta ca un dublu politic al premierului Calin Popescu-Tariceanu, este la fel de prezent in spatiul public si este varful de lance al noii actiuni liberale in parlament.
Crin Antonescu functioneaza ca un fel de piesa de schimb pentru Tariceanu atunci cand acesta isi va fi consumat resursele si va fi obligat sa paraseasca scena politica, eventual dupa un previzibil esec la prezidentialele din 2009.
In cel mult un an, Crin Antonescu va fi perceput de membrii PNL ca un lider natural al partidului, capitalul de imagine acumulat fiind usor de convertit in legitimitate si autoritate. Presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, un potential aspirant la sefia PNL, a trecut in plan secund, fiind clar dezavantajat in competitia pentru succesiune.
Riscul pentru PNL este sa-si indeparteze nucleul dur de alegatori. Primul semn a fost apelul intelectualilor, din care partidul nu a invatat nimic.
