A pastrat Bucurestiul in mii de cadre fotografice, asa cum a fost, cum l-au faramitat comunistii, apoi si cum a reusit sa se ridice de sub daramaturi in urma acestora.
Sunt imagini care trebuie explicate tinerei generatii, pentru ca in spatele fiecarei fotografii se ascunde povestea traita de romani in comunism.
Amintiri din Capitala expuse la Teatrul National
Fotograful Andrei Pandele, arhitect la origine, este cel care incearca sa le arate in aceasta toamna locuitorilor Capitalei cum a fost faramitat fara vreo logica orasul lor.
Expozitia „Fotografii interzise si imagini personale”, care va fi deschisa in luna septembrie la etajele trei si patru ale Teatrului National „I.L.
Caragiale”, vrea sa aduca in atentia oamenilor evolutia Bucurestiului si a Romaniei pe parcursul a 30 de ani de istorie, dupa cum spune autorul expozitiei.
Mare parte a fotografiilor sunt facute in conditii de absoluta „discretie”, din cauza ca „regimul nu-ti permitea sa fotografiezi decat ceea ce era frumos”.
„De aceea, multi dintre prietenii mei din acea perioada preferau sa mearga sa faca fotografii in Delta sau la munte, sa fuga de realitatea care le displacea”, spune fotograful.
„Schimbarile din Bucuresti au fost facute cu de-a sila, impotriva Bucurestiului”.
Daramarea Bisericii Enei
El a inceput sa faca imagini interzise cand, dupa cutremurul din 1977, a fost martor la daramarea Bisericii Enei.
„Dupa cutremurul din 1977, ravagiile provocate de seism au fost un bun pretext pentru daramarea Bisericii Enei, monument istoric din 1716, situat vizavi de Hotelul Intercontinental”, isi aminteste Andrei Pandele.
Mazilirea lacasului de cult a inceput intr-o sambata dupa-amiaza, cand fotograful a trecut prin zona, la intoarcerea de la un meci de Cupa Davis, in perioada de glorie a lui Ilie Nastase.
„Biserica Enei, intacta dupa seism, era agresata de excavatoare si buldozere. Am cautat un loc favorabil, dar am fost gonit de Organe, iar legitimatia de ziarist nu a folosit. I-am auzit ca vor demola biserica pe intuneric”. Desi era destul de riscant, s-a intors mai spre seara si a reusit sa intre in Facultatea de Arhitectura.
„Aveam un unghi ingrat. Utilaje de mare putere rupeau din monument, muzeografii se dadeau de ceasul mortii. Frescele rupte aratau o calitate nebanuita. Demolatorii incercau sa doboare turla, sectionand-o cu un cablu legat de doua excavatoare, dar cablurile se rupeau”.
Din cauza ca nu izbuteau sa puna la pamant turla bisericii, au adus doua transportoare cu senile, cum rememoreaza Pandele. Cadrul care trebuia sa arate ce s-a intamplat in seara aceea nu a mai fost surprins din cauza ca turla a cazut mai repede decat se asteptau, zguduind din temelii cladirea Facultatii de Arhitectura.
