Romania poate deveni a saptea putere economica in Europa, tinand cont ca este a saptea tara ca numar de locuitori in regiune si are resurse mari, afirma cu aproape doua luni in urma premierul Calin Popescu Tariceanu. Domnia sa isi enunta astfel si una dintre ambitiile personale, aratandu-se increzator in faptul ca acest lucru este posibil pentru ca... Romania este o tara bogata.

Lasand la o parte faptul ca sintagma "Romania, tara bogata" are prea putina sustinere in economie, dupa ce am concesionat rezervele de petrol, am defrisat padurile si am devenit dependenti de importurile de gaze, declaratiile dlui Tariceanu nu tin cont de un foarte mare adevar: avutia nationala nu reprezinta decat o treime din media UE-25.

De altfel, pentru a deveni o putere economica, romanii trebuie sa munceasca si mult, si bine. Pentru ca o tara cu o productivitate buna inseamna o afacere la fel de buna pentru investitori.

Din pacate, desi muncesc mult, romanii o fac in conditiile unei foarte slabe competitivitati, adica muncesc prost. Potrivit statisticilor, tara noastra se situeaza pe penultimul loc in randul statelor Uniunii Europene in functie de productivitatea muncii pe angajat, desi numarul mediu de ore lucrate saptamanal este mai mare decat in tari cum ar fi Danemarca, Finlanda, Franta si Olanda.

La nivelul anului 2005, productivitatea muncii pe angajat in Romania reprezenta 39,2% din media UE-25, comparativ cu 62,2% in Polonia si Slovacia, 68,4% in Cehia, 69,1% in Ungaria si 75,8% in Slovenia. Cea mai ridicata rata era in Luxemburg, de 160,8%.

Cu alte cuvinte, ca sa-si cumpere un kilogram de paine, un bucurestean trebuie sa munceasca o jumatate de ora, un praghez - un sfert de ceas, iar un luxemburghez mai putin de sapte minute. In paranteza fie spus, asa se explica de ce romanii sunt pe primul loc in Uniunea Europeana la cheltuielile cu alimentele: fiindca nu le mai ajunge timpul sa munceasca si pentru restul.

Sigur, statistic vorbind, Romania a avut mult de recuperat si chiar a redus ceva din decalaj, dar, daca ne uitam pe valorile absolute, diferentele raman ingrijoratoare. si asta, pentru ca in tara noastra se inregistreaza cel mai scazut nivel al productivitatii, de 1,9 euro pe ora, comparativ cu cel mai ridicat, 52,6 euro pe ora, nivel ce apartine regiunii Groningen din Olanda.

Un scenariu optimist arata ca aceste diferente vor putea fi recuperate in 25-30 de ani. Un altul, pesimist, releva chiar o perioada mai lunga, de peste 50 de ani. Problema este ca decalajele nu vor putea fi recuperate fara investitii mari de capital si tehnologie si fara o alocare buna a resurselor.

Lasand la o parte investitiile straine directe extrem de consistente in ultimii ani si care, semnificativ, nu-si vor reduce ritmul nici in viitor, Romania mai are si sansa, in perioada urmatoare, a obtinerii unor fonduri de sute de milioane de euro de la Uniunea Europeana. Practic, orice eurocent conteaza in conditiile grave ale celor 1,9 euro pe ora. Cu o singura conditie: sa existe vointa politica pentru obtinerea lor.

Daca in IT, servicii si comert lucrurile par sa mearga in sensul corect, nefiind nevoie din partea autoritatilor de mari programe de dezvoltare, dat fiind faptul ca investitorii au venit aproape singuri, in ceea ce priveste agricultura lucrurile nu stau bine deloc.

Desi toata lumea este unanim de acord ca principala frana in calea productivitatii este zona rurala, politica nationala in acest domeniu este inca neclara. Din cauza intarzierilor in finalizarea planului national de dezvoltare, de fapt clarificarea intentiilor Romaniei in domeniu, finantarile europene vor debuta cel mai devreme la inceputul anului 2008.

si asta, in conditiile in care alte investitii mari nu s-au inregistrat. Din pacate, lucrurile nu par sa se inscrie pe o traiectorie normala nici in continuare. Criza politica este ea insasi o frana in calea clarificarii strategiilor in economie, in special in agricultura, unde avem atata saracie.

Dl Tariceanu vrea sa-i transforme pe tarani in fermieri pentru a le da posibilitatea sa produca mai mult. Din pacate, nu a inceput sa faca nimic pentru ei.