Paradoxul zilelor noastre este ca orice persoana care are curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a pune un diagnostic precis incercand sa gaseasca o buna solutie pentru rezolvarea problemelor pe care le intuieste acolo, in sistemul din care provine, in orice domeniu ar lucra, este izolata, pusa la colt. De parca dreptatea trebuie pedepsita, infierata. Iar progresul, oprit.
Superiorii, deranjati de adevar, ii fac atmosfera proasta, se raspandesc zvonuri legate de un oarecare grad de isterie ori nebunie, chiar de incompetenta, al curajosului.
Sustinatorii acestuia sunt repede facuti sa inteleaga ca ar fi mai bine sa taca pentru ca altfel risca sa fie si ei tratati ca si cum ar fi niste ciumati. De fapt, nu numai Traian Basescu suporta consecintele deranjarii unora pentru care linistea e importanta deoarece fara opozitie isi pot duce la indeplinire planurile fel de fel.
Numarul romanilor ce nu mai sunt dispusi sa inghita mizeriile si batjocura celor care-si imagineaza ca-s Dumnezeu pe pamant si ce spun ei trebuie sa se faca, indiferent daca e vorba despre cea mai mare tampenie, ori cea mai sinistra ilegalitate, este insa in crestere.
Obedienta nu mai este la moda. Pe masura ce se vor convinge ca alta sansa nu exista pentru a ne debarasa de toate metehnele mizere ale trecutului, tot mai multi isi vor spune raspicat punctul de vedere. Riscul suportarii consecintelor nu va mai fi al curajosilor, ci al adevaratilor vinovati.
De aceea Basescu are sustinere, indiferent ca vine Melescanu si-l face paranoic, inconstient, obsedat de putere personala. E clar ca discursul trompetelor se radicalizeaza pe masura ce se apropie 19 mai.
Ion Iliescu n-a mai spus nimic de ceva vreme. Sta acolo, in umbra, semn ca autorul moral al suspendarii nu vrea sa se expuna. Vorbeste insa mult Mircea Geoana. Cel caruia Basescu i se pare un om politic terminat. Nu se expune prea mult nici premierul Tariceanu. In cazul unui esec si-a lasat destul loc pentru viraj.
Trompetele coalitiei anti-Basescu sunt Orban, Antonescu, Melescanu, Andon, personaje din planul secund al politicii. Sa nu uitam de diversiunile lui Felix, plasate cand la CNSAS, cand in direct pe antenele sale. De preferat chiar in timpul desfasurarii mitingurilor pro-Basescu.
De altfel, imaginile cu Basescu, in direct, fara sonor, in mijlocul oamenilor carora le vorbeste, in vreme ce telespectatorii aud de fapt doar comentariile critice din studio ale unor invitati ce se intrec in a-l combate cu obida pe suspendat, reprezinta o reteta preferata de mai multe televiziuni.
Oricat de stalinist i s-ar parea ministrului anchetat seres, discursul lui Basescu nu a iesit din tiparele deja consacrate: lupta anticoruptie, desprinderea oligarhilor de sistemul politic, cei 322 niste tradatori ai Constitutiei...
Prea multa liniste in privinta organizarii referendumului. Exista insa informatii ca in culisele coalitiei "DA suspendarii" se pun la punct tactici de fraudare. Intre timp, propagandistii incearca sa-i convinga pe ghinionistii care le ies in cale ca Basescu este cel care a generat numai scandal si tensiune in viata politica.
Activistii diverselor partide cu mesaj comun o tin una si buna ca nu si-a indeplinit promisiunile si ca din multele sale proiecte Basescu nu a finalizat nici unul. Pai, cand s-o faca daca cei 322 l-au suspendat pentru anticonstitutionalitati imaginare cam pe la jumatatea mandatului?
Trompeta Crin Antonescu isi permite sa-i faca prosti pe toti aceia care-l cred si-l sustin pe Traian Basescu. si, daca Basescu spune povesti pentru prosti, primii prosti in opinia lui Antonescu sunt bineinteles cei de la PD. Ar mai fi cei din Spania ori de oriunde din lume. Ori cei ramasi acasa. Peste 60% dintre romani ar fi cam la fel.
E evident ca disperarea este mare de s-a ajuns la asemenea gratulari. Iar prostii... cam multi! si, asta da cosmar pentru Antonescu si colegii sai de coalitie, "prostii" mai si voteaza!
