Sentimentul de siguranta pe care l-au avut romanii in decembrie 2006 este de domeniul trecutului. Apartenenta la NATO s-a completat atunci, prin intrarea noastra cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Niciodata in istorie nu am fost mai bine protejati, nu am avut un statut mai sigur, in Europa si in lume. Asa ni se parea in acel moment.
Au trecut doar cateva luni si ne pomenim iar in incertitudine.
Intr-adevar, daca facem o comparatie cu tragica singuratate a Romaniei inainte de al doilea razboi mondial (ma refer la Pactul Ribbentrop-Molotov, care anticipa dezmembrarea tarii), Romania este acum intr-un sistem de aliante in care ar trebui sa ne simtim in siguranta. Lucrurile nu stau chiar asa.
Sa privim in timp: la 23 noiembrie 2002, in Piata Revolutiei, cu prilejul primirii Romaniei in NATO, presedintele SUA, George W. Bush, se aratase preocupat ca Rusia sa nu simta aderarea tarii noastre drept un gest ostil la adresa ei. Primirea Romaniei, a spus atunci dl Bush, trebuie sa fie perceputa de Rusia "ca o mana deschisa spre cooperare".
"Rusia, a mai spus presedintele SUA, necesita vecini stabili si pacifici ca Romania", dar nu "zone-tampon care s-o separe (Rusia) de Europa". In mod firesc, acelasi ecou se aude si din interviul recent acordat lui A. Gosu in revista "22" de ambasadorul SUA, N. Taubmann.
Teoretic, Romania nu mai face parte din "zona gri" sau zona-tampon, despre care pomenea presedintele Bush. Cu toate acestea, putem sa constatam ca Rusia suporta prost faptul ca state care au apartinut odinioara zonei ei de influenta fac parte azi din alianta occidentala.
De exemplu, presedintele Putin a amenintat cu iesirea din tratatul de neproliferare nucleara in urma instalarii de catre Alianta a recentului scut de protectie antirachete in Polonia si Cehoslovacia. In acelasi timp, s-a observat ca acest scut antirachete nu acopera flancul sudic al NATO: Romania, Bulgaria si Grecia. Grecia este de mult timp membru NATO si acest lucru este acceptat de Rusia.
Se poate deduce ca, in realitate, numai Romania si Bulgaria au fost lasate neprotejate la cererea Rusiei. Pe de alta parte, aliatii atlantici au declarat de mai multe ori ca in Romania si Bulgaria nu vor fi amplasate decat baze militare mici. Desi nimeni nu poate declara oficial acest lucru, nu toti membrii NATO sunt pe picior de egalitate.
Iar Rusia este pe o pozitie destul de tare pentru a negocia "grade" felurite ale aliantei.
SUA, Rusia si Europa participa in momentul de fata la o uriasa negociere mondiala. Dintre cei trei parteneri, Rusia, care joaca din plin cartea uriaselor ei rezerve energetice si de materii prime, este cel mai dinamic. si, in ultima vreme, destul de agresiv.
Asta se vede azi in relatiile atat de incordate cu Estonia sau in ingenuncherea Republicii Moldova, care pare din ce in ce mai dependenta economic si strategic de Rusia.
Afirmatiile dlui Bush din 2002 raman valabile. Ce spunea atunci presedintele Americii? Romania este o tara pacifica si stabila si, in aceasta masura, un aliat credibil pentru NATO. Numai ca, in ultima vreme, stabilitatea politica a Romaniei este pusa in discutie de evenimentele de pe scena politica romaneasca. Este clar ca NATO nu vede cu ochi buni instabilitatea de la Bucuresti.
La Washington, Basescu este perceput ca un garant al stabilitatii Romaniei. Nu degeaba spune ambasadorul Taubmann in interviul amintit: "Aud mereu multi politicieni vorbind de scenarii. Cred ca acum ar trebui sa existe un singur scenariu; acela al sanselor egale si al unei competitii in care regulile jocului sa nu se schimbe de pe o zi pe alta". Mai limpede nici ca se putea.
Daca dl Basescu n-ar fi reconfirmat de alegatori la 19 mai, am intra intr-o spirala periculoasa. Daca dl Basescu va castiga referendumul, asa cum e probabil, tot nu va fi de ajuns.
Actuala configuratie parlamentara, cu un guvern liberal neincetat tinut in sah de PSD, cu atacurile neincetate asupra presedintelui, nu asigura coerenta si stabilitatea statului roman, nici pe plan intern, nici fata de aliatii nostri. Asta cere alianta atlantica Romaniei pentru a o integra: stabilitate.
Ar trebui sa existe o noua majoritate, un guvern majoritar, solid pe picioare, si o conlucrare armonioasa intre parlament, guvern si presedinte pentru ca Romania sa dea din nou impresia unei "tari stabile". Aceste conditii nu se pot indeplini, dupa victoria lui Basescu, decat prin noi alegeri parlamentare.
Iar ultima conditie pentru instalarea situatiei de stabilitate dorite de aliatii nostri ar fi ca presedintele sa fie bine sfatuit si sa tina seama de aceste sfaturi.
