Cotidianul

"Tovarase Ceausescu, va iubesc si va voi iubi"

de Mirela Corlatan     Cotidianul
Marţi, 15 mai 2007, 0:00


Foto: Cotidianul

Scrisoare de dragoste si disperare a poetului Paunescu pentru presedintele Ceausescu

"Iubitul nostru lider politic si sufletesc, ctitor al Romaniei moderne, curajos, intelept cirmaci, pe ale carui timple s-a asezat sarea tuturor furtunilor acestui final de veac, tovarase Nicolae Ceausescu,

Va scriu de mult si va iubesc de mult si sinteti parintele meu bun si v-am ascultat si m-am facut unul din nu multii purtatori ai mesajului dumneavoastra de omenie, cinste si inspiratie in cultura romana.

V-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale. Tineretea mea va e daruita. Alta nu voi avea. Va iubesc nu demagogic, ci in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sinteti geniu tutelar. Ati facut pentru Romania si pentru lume cit n-au facut toti Brejnevii, toti Carterii, toti Reaganii la un loc.

Sinteti un om binecuvintat, aveti geniu, aveti linga dumnevoastra o femeie exceptionala si la lumina grijii dumnevoastra parintesti creste un tinar patriot revolutionar, din ce in ce mai matur si mai serios, in care simt ca mi-am facut un prieten, fiul dumneavoastra, Nicu.

Dar tara noastra, iubite tovarase Nicolae Ceausescu, este o tara condusa extraordinar si administrata sinuos. Stiu ca v-ar putea supara cele ce va voi spune, dar imi risc acum, aici, intrega mea cariera si savirsesc, in fond, un lucru nedrept fata de copiii mei, riscind linistea in care ar trebui sa-i cresc.

Dar va iubesc ca pe lumina ochilor mei, cred in misiunea intelectualului patriot-revolutionar si sint gata de orice fel de sacrificii pentru a va convinge ca trebuie sa extirpati raul din radacina. Raul, iubitul nostru parinte, minunatul nostru om, inspiratul si dreptul nostru cirmaci, vine din persistenta modului greoi si suspicios in societatea noastra romaneasca.

Ati intreprins enorm spre a elibera aceasta societate de servituti si balast, dar va rog sa-mi permiteti sa va spun ca singura care va poate ajuta in aceasta extraordinara expeditie pentru fericirea Romaniei este - dupa cum insiva ati spus-o - nu o persoana sau alta, ci democratia in actiune, oamenii muncii in care credeti si care cred in dumneavoastra.

Dar oamenii au necazuri. Tara trece printr-un moment greu. Valorile sint plafonate, adesea, tot mai multi „vigilenti” de ocazie, debitori si introducatori de zizanie va irita, va dau informatii false. Aveti nevoie de liniste, spre a va concentra asupra misiunii dumneavoastra istorice.

Dar asta nu se poate realiza decit printr-o reasezare a valorilor pe criteriul strict al daruirii si vocatiei, nu pe criterii false de adeziune formala si uscata. Ce folos aduce tarii cel ce se face ca striga lozinci si nu munceste nimic?

Dragul si bunul nostru Presedinte, iertati-ma ca va necajesc, dar competitia valorilor nu e incurajata si risca sa-si dea duhul in multe sectoare. Nu va suparati ca va spun, cu durere va spun, cu lacrimi in ochi va spun: n-aveti voie sa fiti in nici o clipa a vietii dumneavoastra mai putin maret decit va stie o lume intreaga.

Exista, desigur, explicatii pentru masurile luate impotriva celor ce din reavointa sau prostie sau naivitate au aderat la blestemata secta. Dar daca responsabilii politici merita toata severitatea, ce putem face impotriva marilor valori implicate absurd in aceasta chestiune? Intelegerea pe care ati aratat-o in cazul lui Sorescu este un exemplu de omenie.

Poate cineva sa nege marea voce a lui Florei? Poate cineva sa treaca peste toata activitatea unui om de stiinta de valoare ca Ion Minzatu? Masurile, dupa opinia mea, trebuie nuantate. Va rog, nu lipsiti cultura nationala, stiinta, de oameni in care acest stat a investit.

Va rog, iertati-i pe cei ce nu au tradat, ci au fost gagauti! Ati iertat dumneavoastra si pe criminalii pe care i-ati demascat ca au omorit pe Patrascanu si pe Foris, nu puteti avea sufletul sa lasati sa fie distruse carierele unor oameni care au invatat mult din aceasta lectie.

Unul dintre cei loviti este inginerul Valeriu Popa, o natura umana inzestrata cu proprietati bionenergetice speciale, care poate face mult bine tuturor suferinzilor, chiar si dumnevoastra, daca veti fi vreodata obosit. Tovarasul Marin Enache l-a cunoscut si s-a convins de valoarea lui.

Intrebati-l, va rog! Daca derbedeii care au condus actiunea au intentionat sa mascheze o oficina de spionaj sub valul cercetarii stiintifice, nu se poate sa eliminam cercetarea stiintifica din aceasta pricina. Valeriu Popa are 58 de ani si a fost trimis la Giurgiu, in vreme ce nevasta lui e pe patul de moarte. Se iau masuri - unii vor asta - impotriva practicilor Yoga. E absurd si excesiv.

Tovarase Ceausescu, tara asteapta rezolvari radicale pe care numai dumneavoastra le puteti da. Tara asteapta competitia valorilor, promovarea celor buni, eliminarea plafonarii.

Il iubeam si nu eram pompos. Eu tineam la Ceausescu
Interviu cu Adrian Paunescu

In 82 i-ati trimis aceasta scrisoare lui Ceusescu. Ce v-a determinat s-o scrieti?

Da, este o scrisoare care are pe ea chiar semnatura de primire a lui Ceausescu. Am scris-o dupa o audienta pe care am obtinut-o la el si in care am pledat pentru Marin Sorescu, Gheorghe Zamfir, Andrei Plesu, sculptorul Maitec si altii.

Cu totii implicati in “Meditatia Transcedentala”?

Da, erau dati afara de la locurile lor de munca si, fireste, din partid. Eu atunci am obtinut de la el ceva extraordordinar pentru Sorescu. Si pentru ceilalti, dar in mod special pentru Sorescu, care era cap de lista in conceptia mea. Era colegul meu, marele poet, marele dramaturg, marele spirit.

Ce-ati obtinut pentru Marin Sorescu?

Dreptul de a nu fi interzis. Caci s-a hotarit ruperea filelor cu Marin Sorescu din manualele de literatura, fapt ce il scotea din circuitul de invatamint. Apoi trebuia dat afara de la revista „Ramuri”, unde era redactor-sef.

Eu am aflat de treaba asta cu „Meditatia Transcedentala” in 1982, la Timisoara, la o intilnire internationala, „Scriitorii si pacea” sau cam asa ceva. Mi-a spus discret, speriat si grijuliu presedintele Uniunii Scriitorilor, Dumitru Popescu.

Ce v-a spus? Ce se stia atunci de „Meditatia Transcedentala” si ce insemna ea de fapt?

Se stia ca s-a trecut la raderea celor care au fost in „Meditatia Transcedentala”. Eu nu va pot spune ce a insemnat ea, ci ceea ce se spunea ca este. Si atunci, ca si acum, conta foarte mult vitrina. Asa ca important este ceea ce i s-a spus lui Ceausescu ca este, ceea ce a reusit sa-l irite pe el.

Eticheta era urmatoarea: acestia s-au dus la „Meditatia Transcedentala”, au semnat o hirtie prin care spuneau ca vor pastra secret tot ce fac ei acolo. Acest secret contravenea adeziunii la Partidul Comunist Roman, intrucit Meditatia Transcedentala era vazuta ca o oficina de spionaj.

Asta in conceptia lui Nicolae Ceausescu si, de fapt, a celor care l-au influentat. Eu continui sa cred ca el a fost un om cu foarte multe calitati, dar nu si cu destula rabdare de a afla adevarul in situatii limita. Nici acum nu stiu daca e adevarat ca a fost o oficina de spionaj.

Pe ce se baza totusi aceasta acuzatie?

Pe faptul ca cel care a inventat-o ar fi fost trimis aici sa colecteze intelectuali si sa creeze o dizidenta de tip politic. Sorecu si altii mi-au povestit ca de fapt era vorba de un secret de tip medical: spuneau ca nu vor divulga ce fac ei acolo, ca nu vor vorbi public despre mandra, ca mergeau acolo cu o luminare.

Mai concret, ce faceau ei acolo?

Nu stiu, pe mine nu ma intereseaza. Intrebati-ma mai degraba de ce m-am bagat eu in asta.

Pentru ca erau niste intelectuali, pentru ca eu credeam in dreptul nostru de a fi impreuna, de a face o Romanie mai buna decit cea in care ne nascusem si pentru ca mi se parea ca folosirea acestei clipe impotriva unitatii intelectualitatii, trimiterea unora dintre intelectuali la munca de jos, slabirea a ceea ce se numea atunci frontul intelectual romanesc reprezinta mari pericole pentru Romania.

Si reprezinta, pe de alta parte, si un precedent foarte periculos. Mai fusesera in istorie, si la Moscova si la noi - cazul lui Alexandru Jar - situatii in care oamenii au fost eliminati din scena pe criterii aberante, politice. Nu mai zic de marea nenorocire cu generatia interbelica, in frunte cu Blaga.

V-a cerut vreunul dintre cei implicati sa interveniti pe linga Ceausescu? Plesu, de exemplu?

Multi, nu toti. Plesu a venit la mine sfatuit, dupa cum spunea intr-una din ocaziile in care m-a injurat ulterior, de Octavian Paler, cu care eram prieten si sint si acum (n.r. - interviul a fost luat in preziua mortii lui Octavian Paler).

Pentru ca era interzis, nedreptatit si persecutat, eu i-am publicat un articol in „Flacara”. A iesit scandal, sigur ca da, dar ceea ce e mai grav este ca Plesu a considerat asta ulterior ca pe o umilinta. Pe el il durea ca nu am si stat de vorba prieteneste. Eu nu am putut insa sa fac asta pentru ca eram mai urmarit decit el de Securitate.

El a mai zis ca cineva din redactie a cerut sa introduca un citat din Nicolae Ceausescu. Eu nu i-am cerut. Nu se rezolvau lucrurile asa. Dupa Revolutie, omul pe care l-am aparat, ajuns ministru al culturii, m-a dat afara de la „Contemporanul”. A facut o restructurare si eu am fost singurul care am ramas pe dinafara. Eu eram marele vinovat. Dar Dumnezeu sa-l apere, ca el chiar este un om talentat.

Textul lui din „Flacara” a aparut pina la urma cu acel citat sau nu?

Nu cred, nu mai tine minte. Nu stiam in ‚82 sau ‚83 ca ma voi intilni cu domnisoara Corlatan si ma va intreba asta.

Ce rezultate a avut demersul dvs.?

Asupra mea, nici unul. Era una dintre numeroasele mele nesupuneri. In ce-i priveste pe ceilalti, interventia mea de principiu a ajutat foarte mult cauza. Unii si-au mentinut situatia de dinainte de implicare in Meditatia Transcedentala, cum e Sorescu, altora li s-a usurat aceasta impovarare cu vinovatii nemeritate.

Gheorghe Zamfir, de exemplu, nu mai putea fi difuzat cu nici o lucrare la radio, dar eu il introduceam in emisiunile mele cu Cenaclul Flacara. Dvs. faceti o judecata foarte pragmatica, valabila si ea. Dar nu conteaza ceea ce s-a realizat imediat. Conteaza ca eu nu am fost in tabara celor care i-au asuprit. Mai era tabara indiferentilor, care spuneau au gresit, treaba lor.

Era si tabara celor care te sfatuiau sa intervii. Si, in fine, tabara celor care interveneau si din care, deocamdata, din cite imi aduc aminte, eram eu. Nu luati faptul pe care eu l-am savirsit, ce era nobletea si erosimul si nebunia lui, drept o secretie fireasca a epocii.

Ca asa se purtau intelectualii in vremea aia. Nu era asa, ca dovada ca eu am intervenit, si nu altul. Aveam un anumit stil in epoca, un anumit fel de a duce la capat anumite idei si de apara niste oameni. Paler era redactor-sef la „Romania Libera”, care era o publicatie puternica. El era un om curajos, ferm, un intelectual de marca si un creator de prima mina, cum a si ramas. Eu eram insa ala bataiosul, care iesea la lupta.

Puteti sa-mi spuneti pentru fiecare din cei mentionati explicit in scrioare ce ati reusit sa obtineti?

Inca o data, nu era obligatia mea de serviciu sa intervin. Eu am facut-o insa si rezultate au existat. Ca altfel n-ar fi existat gloria de dupa si lipsa de recunostinta a unora, cum e domnul Plesu, un om pe care nici acum nu l-am injurat niciodata, asa cum face el, pentru ca l-am pretuit. El recunoaste ca am intervenit, dar zice ca m-am purtat ca un sef.

In afara de a scrie scrisoarea, ce ati mai facut pentru a rezolva problema?

Ca sa-i ajut pe acesti oameni am organizat de doua ori ziua mea de nastere la mare, ca sa-l invit pe Nicu Ceausescu, care prima data nu a reusit sa vina.

Ca doar pentru Sorescu am reusit sa rezolv in ‚82 situatia, pentru altii a durat mai mult. Eram cu Cenaclul, am facut un mic spectacol. Nicu era un iubitor de adevarata muzica tinara si poezie buna si ii placeau cintecele de protest. De exemplu, el a premiat in 1983, prin Comitetul Central al UTC, cintecul „Omul liber”, care era cintat de Vali Serban.

L-am scris dupa un spectacol al Cenaclului Flacara de pe Stadionul Republicii, unde niste tineri entuziasti au fost luati si bagati in niste camere, fotografiati cu niste zvastici, batuti apoi.

S-au dus la Ceausescu si au zis „Uitati ce elemente promoveaza Paunescu”. Dupa asta am scris acest cintec, premiat de Nicu. (n.r.

recita) „Sfidind violenta si tot ce-i urit/ De prosti sintem astazi satu-i pina-n git./ Nimic nu se face cu omul ca rol/ Iubirea cu forta se cheama viol” „Noi nu vom trai niciodata cum vor/ dogmaticii prosti dupa dogmele lor, / Cu lanturi la gura, la suflet si miini./ Noi credem real ca ne sintem stapini/ Si nici mersul nostru nu-i marsul fortat, / Ci visul in care de voie-am intrat.(...)”

Nicu ne-a dat premiul la prinz, iar seara, cind s-a dat la radio festivitatea, cintecul a fost cenzurat. Am aflat apoi ca din cauza mamei lui, care a zis ca-i o prostie.

Nicu Ceusescu a fost prietenul dvs.?

Am conlucrat si uneori am fost apropiat. Prieten nu as putea spune ca am fost, pentru ca nu mergeam la chefuri impreuna. Si asta din doua motive: eu nu beau si devin suspect stind la masa si nebind, si apoi stiam ca e urmarit de Securitate, la ordinul maica-sii. Stiam ca astfel va fi asmutita impotriva mea, ca oricum nu avea o atitudine favorabila mie.

Tocmai de aceea in scrisorile catre Ceausescu aveam grija sa strecor si citeva cuvinte despre ea, ca stiam ca se uita si le citeste si ca e chiar geloasa pe el. De altfel, avea teoria ca nu trebuie sa-l deranjam pe tovarasul cu tot felul de fleacuri, ca sa preia ea niste informatii.

Dvs. l-ati „deranjat” totusi cu o scrisoare de 10 pagini...

Problemele erau grave de data aceasta. Se refera la chestiunile esentiale ale socialismului. Vorbesc, de exemplu, de „democratia in actiune”, intrucit dupa mine asta era principalul motiv de blocaj al sistemului: ca numai unul putea gindi. Aici pledam implicit pentru dreptul nostru de a ne exprima la timp.

Sa revenim la cei din scrisoare. Ii vorbeati lui Ceausescu despre Ion Minzatu, de exemplu.

Da, mare om de stiinta, profesor universitar, seful Directie de Dezvoltare a CNST (Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie). L-au trimis la un CAP.

Valeriu Popa este cel care a introdus in Romania ideea de bioenergie. Era inginer mecanic la nu stiu ce intreprindere si l-au dat afara. L-au trimis la Giurgiu, unde avea un program in asa fel incit nu se putea intorce in Bucuresti.

Am mai mers o data la Ceausescu si l-am convins sa-l aduca inapoi, sa poata lucra si sa iasa normal la pensie. Doctorul Leontopol, descoperitorul unui leac impotriva cancerului. Din pacate, el a murit intr-un accident acum 20 de ani si cercetarile le-au continuat altii in strainatate.

Pavel Kodak, si el a murit, e cel care a descoperit o metoda de tratament pentru bolile de piele, foarte raspindita acum si care face furori. L-am adus inapoi, dar nu s-a facut ceea ce propunea, un centru de cercetare.

Dar pentru Kozak, care nu era un doct, ci un autodidact, pe deasupra si secui, ca si pentru altii, am reusit anterior, impreuna cu Minzatu si cu avizul unui colonel de Securitate, Dumitru, ce se ocupa de CNST, sa fie facuti cercetatori stiintifici principali, avind fapte, nu studii.

Printre acestia s-au mai aflat cei doi de la Timisoara care au inventat apa vie, Abrudan si Danciu, Nicolae Ionescu-Dimbovita, un batrin genial care a descoperit posibilitatea de a sti, dintr-o picatura de singe, daca omul are sau nu cancer, in total vreo 10-15. Asta printr-un decret prezidential al lui Nicolae Ceausescu.

De asta il si pretuiam si iubeam pe Nicolae Ceausescu, cel care tinea la mintea oamenilor din tara lui, asa cum s-a vazut in acest caz. Tot eu l-am convins pe Ceausescu sa scoata de sub nationalizare un bloc ce apartinuse lui Ionescu-Dimbovita si voia sa-l faca centru de tratament. Ne-am impiedicat la Primarie, care nu a vrut sa-i puna gaz.

In scrisoare mai cereati trasmiterea mondialelor de fotbal. Ati obtinut-o?

Nu, dar nu mai intrebati asa. Greu era sa pui problema. Rezolvarea nu depindea de vointa mea.

Vorbeati totusi si de rau pe unii. De exemplu, pe seful de atunci al televiziunii, care „a distrus cele mai multe punti ale televiziunii catre oameni”, precum si pe ministrul Culturii...

Asta inseamna ca i-am vorbit de rau? Ce, n-aveam voie sa spun? Imi faceti mie reprosuri, procese?

Va intreb pentru ca atunci orice cuvint putea schimba destinul unui om.

Si ce daca, pai ce, erau nascuti directori de televiziune, ministri de cultura? Pina la urma, dvs. sariti in apararea activistilor, sau poate credeti ca erau liberali? Eu nu le faceam alora un rau, ci le faceam un bine concetatenilor mei, atacind Televiziunea Romana, care era completamente timpita.

Pentru dvs. ii cereati lui Ceausescu un teatru al Tineretului si Flacara ilustrata. Le-ati obtinut?

Nu, Flacara ilustrata a aparut pina in 1975 si din cauza cheltuielor mari s-a trecut la Flacara-ziar.

L-ati invitat pe Nicolae Ceausescu la Cenaclu. A venit vreodata?

Nu.

A cita scrisoare adresata lui este aceasta?

Nu stiu, au fost destule. Ii scriam cind se iveau situatii. Una dintre ele era aceasta. (n.r. recita) „Demasc din nou pe cei care-ntarita pe oameni sa urasca si sa taca,/ Demasc pe cei cu capete de bita si cu inima marunta si saraca/ Demasc in fata dvs.

hora nepriceputilor ce-ncurca toate,/ Demasc nedumerirea tuturora ca sint puternici multi ce dau din coate./ Mi-e greu sa spun ce spun, dar spun cu jale/ Nepriceputii vor sa-l izoleze pe cel mai bun si gindurile sale./ De mi-ar cadea pentru aceasta capul,/ Tot n-as putea tacea vazind cum umbla/ Ca o statuie de vechil satrapul/ Ce lasa pe agricultura umbra.”
integral in Cotidianul





4502 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version