Instalatii depasite de mult si resurse minerale pe terminate. Aceasta este situatia reala din sistemul energetic romanesc, asa cum reiese din proiectul de strategie energetica. Modernizarea a fost anemica si nu a introdus noile tehnologii.
Astfel, in lipsa unor masuri serioase de organizare si a atragerii investitiilor private, sistemul nu e departe de criza.
Desi ne plangem ca platim gaze scumpe de la rusi, nu ne plangem si ca folosim de doua ori mai mult gaz pentru aceeasi productie de energie. In aceste conditii, nici nu este de mirare ca resursele de gaze naturale o sa ne mai ajunga 14 ani de-acum incolo. Carbunele devine resursa strategica, dar investitiile necesare in sectorul minier pana in 2020 se ridica la 2,2 miliarde de euro.
Chiar daca vom miza si pe energia nucleara, fiind planificata constructia a inca doua reactoare pana in 2015 fata de grupurile 1 si 2 operationale, rezervele de uraniu vor asigura necesarul pentru functionarea doar a doua reactoare nucleare, pana in 2017. In acest sens, nu ramane decat sa apelam la importuri.
Potrivit proiectului de strategie energetica elaborat de Ministerul Economiei si Finantelor, circa 80% din grupurile termoenergetice din tara noastra au fost instalate in perioada 1970-1980, depasindu-si practic durata de viata normata.
In ultimii 10 ani au fost modernizate sau retehnologizate termocentrale care in total nu depasesc 10% din puterea instalata. Nici hidrocentralele, care produc cea mai ieftina energie, nu stau mai bine. Dintre acestea, 37% au durata de viata normala de functionare depasita.
In ceea ce priveste reteaua de distributie a electricitatii, din care aproape jumatate a fost privatizata, 65% este uzata fizic, 30% din instalatiile de distributie fiind echipate cu aparataj produs in anii ’60.
