Grigore Cartianu: "Poporul roman i-a tras lui Mircea Geoana gluga peste cap. De unde monstru? Era un biet politician avid de voturi".

Multi caraghiosi a scos la iveala nebunia suspendarii. Ii stiti: sunt acei domni obisnuiti sa faca vocalize la orice ora din zi si din noapte, pe orice post de televiziune, ba chiar si cand se trezesc singuri, in baie.

Le cunoasteti si pe doamnele de pe culoarele politicii, delicate ca niste paukerite si tacute ca niste gaite. Dar cel mai caraghios dintre toti a fost mister Geoana. Omul acesta a depasit orice masura in materie de vorbe goale.

S-a demascat, cum ar spune Petre Roman. Multi il credeau un politician capabil sa scoata PSD din era coruptiei generalizate. Nu se stie exact daca a reusit, dar in mod cert a bagat partidul in epoca demagogiei desantate.

Temperatura ridicata a unei batalii aprige, precum cea pentru rasturnarea lui Traian Basescu, a fost o incercare prea dificila pentru firavul Geoana. Au facut febra, subit, si el, si partidul. Acum isi pun plasturi si se doftoricesc cu tincturi social-democrate.

Pe Mircea Geoana l-am asemuit candva cu vata de zahar: pare mare, dar cand o bagi in gura se topeste si nu mai ramane nimic. Intre timp mi-au aparut si alte proiectii ale maretului politician. Sa le luam pe rand.

Fotbalistul gura-sparta. Aceasta specie este larg raspandita pe stadioanele patriei si ale planetei. Reteta e simpla: declaratii pompoase si lipsite de orice suport real.

„Ii spargem!”... „Ii scoatem din ghete!”... „Ii batem cu 5-0!”... Iar la final, viteazul cu pricina si echipa sa iau bataie cu 7-0. Si atunci incep lamentarile: „Ne-au furat!”... „Ne-au facut cu arbitrii!”... „M-a durut apendicita!”... „Am avut pantecaraie!”...

Cutu-schiop. Nu e om pe lume care sa nu fi avut de-a face cu latraturile bezmetice ale vreunui caine dezlantuit. Nu, nu e vorba despre ciobanesti sau dobermani, despre dulaii cat vitelul, ci despre potaile galagioase care atata stiu: sa latre.

Daca faci trei pasi spre ele, fug de rup pamantul, schelalaind de parca au picat in ghearele ursului. Mai sunt si altele care nu fug, ci se trantesc la pamant, se intorc cu burta-n sus si, daca nu iti ling picioarele, atunci sigur scheauna jalnic: Auuuuu! Auuuuu!

Monstrii din Scooby-Doo. Cei ce au copii stiu ce inseamna Scooby-Doo-mania. Strengarii nu s-ar mai desprinde din fata televizorului, iar noaptea ar dormi cu revistele sub cap. Si asta, desi toate episoadele sunt la fel: Scooby si Shaggy sunt fugariti non-stop de tot felul de monstri, pana cand, dupa vreo doua ore de spaime cumplite, vine isteata Velma si dezleaga misterul.

Ii trage monstrului gluga de pe cap si exclama: „Directorul muzeului!”. Iar personajul deconspirat, care se deghizase in monstru ca sa faca bani atragand turisti, se lamenteaza ca un prostanac: „Da, si nu ar fi aflat nimeni daca nu-si bagau nasul copiii astia!”.

Asa s-a intamplat si la referendumul din 19 mai: poporul roman i-a tras lui Mircea Geoana gluga de pe cap. De unde monstru? Era un biet politician avid de voturi. Si nu ar fi aflat nimeni daca nu-si bagau nasul romanii astia...