Daca CSM ar fi permis ca procurorii sa poata fi chemati imperativ la audieri de o alta institutie atunci si-ar fi negat propriul rol de garant al independentei justitiei. Parlamentul poate recurge la arbitrajul Curtii Constitutionale, dar cred ca nu are nici o sansa sa i se dea dreptate.
Consiliul Superior al Magistraturii a decis, joi, in unanimitate ca procurorii nu pot fi audiati in comisiile parlamentare. In sedinta CSM s-a discutat refuzul procurorului general, Laura Codruta Kovesi de a permite procurorilor sa fie audiati de comisiile parlamentare, cum ceruse presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. (...)
Surse din CSM spun ca se va da probabil un comunicat, in care se va preciza ca interventia lui Olteanu este imixtiune, lucru foarte probabil avand in vedere votul din CSM.
Pe de alta parte, reiau ce scriam in primul mesaj. Pana la proba contrarie, interesul parlamentului, investigarea interceptarilor telefonice, este cat se poate de legitim. La fel cum este si cel al procurorului general, respectarea relatiei constitutionale dintre cele doua institutii.
Problema n-ar trebui sa se puna in termenii de cine poate obliga si cine nu poate fi obligat. (Cu atat mai mult ar trebui evitati termeni insultatori, cum sunt cei folositi in Biroul Permanent la adresa dnei Kovesi).
Ambele institutii sunt obligate sa se supuna constitutiei, dar la fel de adevarat este ambele ar trebui sa urmareasca interesul public. Dincolo de impunerile formale, parlamentul si ministerul public ar trebui sa gaseasca o cale de colaborare, de vreme ce fiecare din ele are urmareste interes legitim.
