Frunze de fag pentru capsuni frumoase
Pe plantatiile de la Bratesti era ieri un du-te-vino necontenit: a inceput recoltarea fructelor, iar satenii nu-si mai vad capul de treaba. Viorica Gole, o pensionara de 54 de ani, cultiva capsuni pentru ca ii plac foarte mult aceste fructe. „La inceput, aveam o suprafata cultivata mai mica.
Dupa ceva timp, am mai cultivat si pe un teren pe care aveam porumb, si acum avem 3.000 de metri patrati. Costa mult, e mult de lucru, dar muncim cu familia”, povesteste femeia.
Si pentru ca fructele de pe tarabe sa fie cat mai aratoase, cultivatorii au si cativa asi in maneca. „Pentru ca fructele sa nu se murdareasca sau sa se strice, sub fiecare planta punem frunze de fag”, dezvaluie Viorica Gole o mica parte dintre secretele „meseriei”. De altfel, acesta nu este singurul truc la care apeleaza satenii din Bratesti.
„Sub ele pun paie de grau, ca sunt foarte bune, dar mai greu de gasit in zona noastra”, explica primarul-cultivator Vasile Sava.
Muncesc ca acum 30 de ani
Primarul Vasile Sava spune ca, acum, mai sunt cultivate in Bratesti doar vreo 40 de hectare, fata de 100 cat erau in urma cu
30 de ani. El considera ca traditia ar putea reinvia, insa numai in conditiile in care capsunarii de la Bratesti vor fi ajutati.
„Incercam sa reinviem traditia si vedem ca deja oamenii s-au orientat. Nu mai lucreaza nicaieri, planteaza capsuni pe pamantul pe care il au, muncesc aproape tot anul si castiga un ban. Uneori, acesta e singurul lor venit constant. Insa e si un paradox aici: oamenii muncesc la fel ca acum 30 de ani, cu gripca, o sapa mai mare”, spune primarul.
Despre volumul de munca pe care il presupune cultivarea capsunilor vorbesc si alti sateni. „Munca incepe cum se ia zapada si continua in fiecare zi. Trebuie sapate, udate. Anul acesta a fost seceta si au carat ai mei 1.000 de galeti de apa pentru capsuni”, povesteste Leonard Carstoveanu, a carui familie are in jur de 5.000 de metri patrati plantati cu capsuni.
Vremea sa fie buna
O alta problema cu care se confrunta satenii din Bratesti este cea a pietei de desfacere, oamenii fiind nemultumiti de faptul ca trebuie sa mearga tocmai pana in Dobrogea pentru a le vinde.
„Incarcam fructele in masina si ne ducem cu ele la Constanta, le dam la angro. Luam pe ele cat avem noroc si dupa cat sunt de frumoase. Trei, patru sau cinci lei pe kilogram”, spune Nicu Barsan.
Desi a renuntat sa mai cultive capsuni, si Vasile Moisin, 68 de ani, se plange din aceasta cauza. „Am avut multe capsuni, dar am renuntat. Era tare frumos cand avea tot satul capsuni.
Munceam toti, dar era parca mai usor. De ce nu se face si acum o sectie, ceva, unde sa le duca oamenii?! Daca eu sunt batran si nu pot sa le duc in alta parte, ce sa fac... Bine ca nu mai am”, conchide batranul.
Una peste alta, cea mai mare dorinta a satenilor e sa-i ajute vremea, ca peste celelalte probleme trec ei mai usor. „Nu e greu, sa stiti. Facem asta dintotdeauna, ne-am obisnuit.
Numai vremea sa ne ajute. In urma cu doua zile s-a abatut grindina asupra satului si multe fructe au fost ingropate in pamant. Am muncit degeaba pentru ele”, spune amarata Maria Barsan, 65 de ani.
