Devine un fel de ayatolah. A inceput sa se creada trimisul lui Dumnezeu. Toata media ma anunta ca se crede mesianic.
Pentru o data, dnii Gheorghe (Realitatea TV) si Cristoiu (Antena 3) vorbesc la fel: sintem in 2007, cum de e posibil ca presedintele sa livreze formule medievale? Ma sperii si eu. Caut declaratia presedintelui Basescu de la Sibiu, din biserica.
Iat-o: „Dumnezeu si romanii au vrut ca regula sa fie reasezata in statul roman acolo unde au vrut-o si unul, si altii. Vreau sa cred ca toti oamenii politici au inteles mesajul ca Domnul vrea ceea ce vrea poporul roman, adica sa traim mai bine, si, cu incredere in noi, politicienii sa ii serveasca in primul rind, si nu interesele mici de partid“. Si ma mir cu totul.
Ii inteleg pe criticii radicali ai dlui Basescu. M-am obisnuit cu ei. Orice face, orice spune, dl Basescu trebuie tavalit sa-i mearga fulgii. Ii inteleg si pe cei care, exasperati de absurdul demiterii sale, au parasit pentru o luna echidistanta si s-au asezat de partea presedintelui, adica de partea buna.
Acum trebuie sa fie critici, ca nu cumva sa se creada ca sint cotrocenizati.
Primii isi duc mai departe profesiunea de credinta. Ceilalti recupereaza echilibrul. Numai ca, dupa cite mi se pare, mica interventie a presedintelui din biserica nu e un motiv real de ingrijorare.
O sa faca dl Basescu si din cele pentru care va trebui contestat, nu ma indoiesc. Dar, de data asta, chiar mi se pare ca nu era cazul.
Pentru orice credincios, mai toate cele care se intimpla in jur poarta determinarea divina. Sintem, mereu, in raport cu planul divin. De cele mai multe ori, nu il intelegem. Intotdeauna insa il cautam. Simplist, pentru cineva care crede in Dumnezeu asa stau lucrurile.
Nu poti crede in Dumnezeu doar in dormitorul tau sau doar de Paste si de Craciun, dar cind vine vorba despre politica, nu mai crezi. Daca crezi in Dumnezeu, crezi tot timpul. Faptul ca dl Basescu vorbeste despre ordinea divina a lumii si crede ca poporul a exprimat-o la 19 mai nu mi se pare scandalos.
Mai mult, dl Basescu nu spune, precum dl Becali, ca e arma lui Dumnezeu pe planeta, ca are o relatie speciala cu El, ca stie ce vrea Atotputernicul. Dimpotriva, dl Basescu se raporteaza altfel la cer, caci se refera la Dumnezeu ca la o instanta superioara sub a carei putere se afla.
Eu, unul, sint bucuros ca un om cu temperamentul si palmaresul dlui Basescu admite ca exista ceva cu mult mai puternic decit Domnia sa pe aceasta lume. Ar fi trebuit sa fim enervati daca ar fi spus, de pilda, ca votul din 19 mai il face sa se creada deasupra tuturor si imbatabil.
Nu vad nici urma de mesianism, nici urma de obscurantism in vorbele presedintelui.
Ma bucur ca, dupa ani de liberpansism, am un presedinte umil in fata Domnului, preocupat sa se integreze ordinii placute Lui.
Cit despre faptul ca in 2007 nu mai e trendy sa vorbesti despre Dumnezeu in politica, aici iar am o alta opinie. E doar boala epocii, vanitatea unei emancipari infantile si iluzorii care duce spre Nicaieri.
Dupa comentarii, impresia mea e ca dl Basescu a comis un act de curaj vorbind despre Dumnezeu si asumind misiunea sa ca presedinte al Romaniei in cheia vointei Sale.
Abia asta ma nelinisteste: ca, in 2007, un presedinte care vorbeste in biserica despre Dumnezeu e fluierat la televizor tocmai de aceea.
