Justitia din Romania e din nou, ca de fiecare data cind se apropie un nou raport de la Bruxelles, sub lupa.

Declaratiile recente ale lui Olli Rehn si Franco Frattini, doua personaje-cheie in proiectul european si, totodata, foarte importante pentru Romania, sugereaza ca nu trebuie exclusa varianta activarii clauzei de salvgardare in cazul tarii noastre. Asta, pe de o parte.

Pe de alta, pe surse (accesate de hotnews.ro), aflam ca decizia in cazul clauzei de salvgardare va fi una politica si nu juridica; in plus, ea se va lua “la pachet”, alaturi de Romania fiind evaluata si Bulgaria. Intr-un fel, e mai bine; pe de alta parte, e mai riscant. Cel mai probabil insa e ca in iunie, la raportul care sta sa vina, nu va fi rau pentru noi.

Dincolo de toate acestea, sa acceptam ca justitia din Romania continua sa aiba probleme. Mandatul de doi ani al Monicai Macovei in fruntea Ministerului Justitiei a fost unul extraordinar, insa timpul petrecut de echipa doamnei Macovei a fost, raportat la cantitatea imensa de probleme de rezolvat, prea scurt.

Problemele sistemului de justitie autohton au capatat o nefasta traditie; acum, ele sint intretinute si accentuate si de prestatiile jalnice ale actualului ministru al Justitiei.

Pe de alta parte, o stim cu totii, problemele persista in legatura cu justitia noastra, pentru ca exista un decalaj imens intre imensitatea furtului in tranzitia romaneasca (Tom Gallagher a formulat inspirat: “Furtul unei natiuni”; sintagma poate fi parafrazata si extinsa inclusiv in zona penala) si slabele performante (trimiteri in judecata, arestari si trimiteri in inchisoare).

Asadar, desi par doar prezumate, stim ca exista in istoria noastra recenta fapte grave care reclama sanctiuni radicale; mai vedem si ca, de regula, aceste sanctiuni deocamdata cam lipsesc.

Ce s-a intimplat si ce se mai intimpla inca in materie de justitie/injustitie in Romania nu tine, sa fim bine intelesi, de fatalitate. Doar cei care nu vor cu adevarat o solutie afirma ca nu exista vreuna la o situatie de acest gen.

Tarile catre care privim cu invidie si cu dorinta de a ajunge cindva acolo unde sint ele au avut, in trecutul lor, la unele in trecutul foarte recent, solutii care au impus, in istorie, momente de cotitura. Momente cind judecatorii au devenit de temut si, din acest motiv, cind cei care aveau de gind sa joace dincolo de lege s-au gindit de mai multe ori inainte de a actiona.

Nu e solutie absoluta, dar e cu siguranta rezolvare tonica: avem nevoie de un precedent in justitia romana, de un moment care sa rastoarne cutumele, multe “neigienice”, care mineaza sistemul juridic autohton.

La nivel inalt, la nivelul cel mai inalt, in zona rarefiata in care s-au facut si se fac politicile - unele, pentru prosti, altele, pentru cei putini si alesi - e nevoie de un exemplu; de o mare pilda.

Un “rechin”, de preferinta ales din zona politicului, ar induce multa miscare intr-un sistem care, cutremurat de Monica Macovei, da semne ca rivneste iarasi sa revina la starea de incremenire.

P.S. Pina la proba contrara, Adrian Nastase este nevinovat. Insa trimiterea sa in judecata in cazul “Matusa Tamara” este de salutat. Mai sint insa si alti mari “grei” care ar trebui cautati mai atent.