Cartea "Imperiul deschis" este bazata pe calatoriile dvs. de acum mai bine de zece ani, prin acele locuri din Rusia care pe harta Uniunii Sovietice erau "rosii", adica interzise strainilor. Credeti ca acum ati putea face aceeasi calatorie, sunt ele tot "verzi", deschise strainilor?
— Cred ca da. Din cate inteleg, in unele dintre aceste locuri vin acum mai multi vizitatori straini. Kamceatka, de exemplu, a fost un teritoriu inchis chiar si pentru cetatenii rusi, care pe vremea Uniunii Sovietice aveau nevoie de aprobare speciala pentru a o vizita. Iar acum sosesc acolo turisti din SUA sau din Europa.
Cu cateva exceptii, locurile vizitate de mine au vazut cu siguranta mai multi turisti in ultimii ani. Cred ca in general e mai usor decat acum 12 ani.
Spuneati in introducerea cartii ca perioada Eltin ar putea sa fi fost doar un "miraj" si ca, in timp ce Romania are un parcurs clar pe care s-a angajat, Rusia pare sa fi intrat din nou in deriva. Se confirma acum ce spuneati, mai ales daca luam in considerare declaratiile recente ale Rusiei?
— Rusia, dar poate si Romania, e o tara fata de care trebuie sa te detasezi putin si sa nu tragi concluzii pripite intr-o anumita luna a anului in legatura cu directia in care merge. O parte din optimismul evident de dupa caderea comunismului a fost inlocuit de un spirit mai realist, asta e clar.
Legat de eforturile despre care am vorbit, de a spune adevarul, de cercetare istorica si confruntare cu unele dintre cele mai dificile aspecte ale trecutului sovietic - o parte din aceasta munca s-a facut deja, dar cealalta parte se confrunta cu dificultati. Asadar, e important sa recunoastem ca Rusia, la fel ca alte tari, are o anumita ciclicitate.
Acum, poate ca e o perioada in care Rusia e mai concentrata asupra sa, iar relatia cu noi e mai complexa. Important e sa ai rabdare si sa nu faci judecati pripite. Rusia are si aceasta capacitate de a te surprinde, la fel cum ne-a surprins in 1991.
In 1991 a fost o surpriza placuta. Va asteptati si la surprize neplacute?
— E important ca Rusia sa ramana deschisa si pozitiva in relatia cu vecinii sai, inclusiv Romania si partenerii europeni. In ce priveste SUA, noi suntem interesati sa continuam dialogul, de aceea presedintele Bush l-a invitat pe presedintele Putin la Kennebunkport, unde vor continua discutiile ce au avut loc la summitul G8, intr-un mediu placut si informal.
Presedintele Bush este foarte dornic sa aiba o relatie deschisa, directa si sincera cu omologul sau rus. Acesta a fost obiectivul sau inca de la sosirea sa la Casa Alba. Au fost, desigur, si chestiuni care ne-au deranjat - evolutiile din zona democratiei ruse, relatia Rusiei cu tarile vecine - iar noi am fost destul de directi in a ne exprima ingrijorarile.
Dar in acelasi timp exista multe aspecte foarte pozitive si productive in relatia noastra: in domeniul de afaceri, in colaborarea stransa pe teme importante precum Iranul, Coreea de Nord - asa ca e un tablou complex. Rusia este o tara foarte importanta si trebuie sa continuam in incercarea de a solutiona problemele prin dialog.
Spuneati mai devreme ca poate si Romania e o tara fata de care trebuie sa te distantezi putin si sa nu judeci dupa declaratiile dintr-o anumita luna a anului. V-au ingrijorat declaratiile pe teme de politica externa ale premierului si noilor ministri de Aparare si Externe?
— Un lucru pe care incercam sa-l subliniem in discutiile de aici - in Guvern, in diferite palate, in afara Guvernului - este ca perspectiva noastra cu Romania e una pe termen lung. Desigur, tara trece printr-o perioada de mari tulburari politice, iar noi si partenerii nostri europeni am fost, evident, putin ingrijorati in aceasta privinta.
Dar, din perspectiva noastra, important e ca dorim continuarea acestui parteneriat strans cu Romania - iar aici se inscrie si anuntul ministrului de Externe ca va intreprinde o vizita la Washington saptamana aceasta (de marti pana joi - n.r.) unde se va intalni cu secretarul de stat Condoleezza Rice.
Este o intalnire cu ministrul Cioroianu, dar este si o intalnire cu ministrul roman de Externe. Iar la parteneriatul strans pe care-l avem, in Afganistan, Irak, in colaborarea crescandda din domeniul economic, dorim si ne asteptam sa-l vedem pe ministrul roman de Externe la Washington in mod regulat, indiferent ce guvern e aici la Bucuresti. Nu privim de la o zi sau de la o saptamana la alta.
Ne concentram pe colaborare pentru a face operationale facilitatile militare comune si pe continuarea interactiunii foarte bune pe care am avut-o pana acum. Summitul NATO din 2008 este un alt eveniment punctual pentru care colaboram strans si care va fi o ocazie extraordinara pentru Romania.
Suntem foarte incantati ca veti gazdui acest summit, pentru ca Romania este un membru nou al NATO, care s-a dovedit a fi un aliat de prima mana, foarte energic, entuziast si angajat pe deplin.
Nu am dorit insa sa vedem in mijlocul momentelor politice din ultimele luni chestiuni care tin de agenda pe termen lung, indiferent de guvern.
Prima dvs. experienta cu comunismul n-a fost in Rusia, ci chiar in Romania. Ce ne puteti spune despre acea perioada?
— Da, asa este. Parintii mei au fost detasati la ceea ce atunci se numea Legatia Statelor Unite, din 1963 pana in 1965. A fost o experienta profunda pentru intreaga noastra familie.
Pentru parintii mei, care in America traisera intr-un mediu complet diferit, viata de zi cu zi in acea lume le-a lasat sentimente foarte calde despre Romania, despre ceea ce-i atrage pe straini in aceasta tara, dar desigur au plecat cu sentimente negative fata de sistemul comunist. si eu am perceput comunismul in masura in care un copil de 6-7 ani isi poate da seama de aceste lucruri.
Insa, pentru restul vietii mele, Romania a ramas un punct important de referinta, la fel ca si pentru familia mea, si am avut intotdeauna un interes special pentru tara dvs.
Mi-a luat 40 de ani sa ma intorc aici, poate un pic mai mult decat ar fi trebuit, dar a avut un rol formativ asupra mea, atat cat am trait aici, cat si dupa aceea. Faptul ca am copilarit aici m-a determinat apoi sa fiu interesat de Rusia si de restul blocului comunist.
Cand ati fost detasat in Uniunea Sovietica, urmareati si ce se intampla in Romania?
— Da. Am fost in Rusia in perioada 1984-1987. Mai ales spre finalul acestor ani, ma uitam la unele rapoarte ce veneau de la ambasada noastra de la Bucuresti despre conditiile din Romania, de extreme greutati si lipsuri economice.
Cele cateva ore de electricitate pe zi, lipsa alimentelor - m-a socat profund cat de rau ajunsese situatia de aici. Mai ales ca in Rusia era o perioada optimista si interesanta. In 1987 era acea deschidere numita "glasnost", dar sincer n-as fi crezut ca in cativa ani partidul comunist urma sa fie scos in afara legii atat in Rusia, cat si in restul statelor est-europene.
Din experienta dvs., cum vedeti eforturile din Romania legate de confruntarea cu trecutul comunist?
— Unghiul meu de abordare e poate putin diferit - avand experienta de acum 40 de ani si stiind si unde se afla Romania inainte de Revolutie, sunt surprins aproape zilnic de realizarile Romaniei. si stiu ca unii americani care vin aici cu o experienta anterioara, sa spunem din Norvegia, sau unii diplomati europeni cu care am vorbit nu au acest cadru de referinta.
Pentru ei, cadrul de referinta e dat de ceea ce Romania mai are inca de realizat - o crestere economica mai solida, servicii sociale mai bune, aducerea tarii la standardele europene in toate sectoarele - sigur ca mai sunt multe de facut.
Poate parea o comparatie putin fortata, dar la 17 ani de la revolutia noastra inca ne zbateam cu chestiuni de baza - cum sa organizam tara, ce constitutie sa facem. Iar Romania, in 17 ani, a aderat la NATO, la UE, are o crestere economica promitatoare, chiar daca, deocamdata, inegala pe sectoarele de activitate.
Confruntarea cu trecutul comunist si prelucrarea a tot ce a insemnat acea epoca este o munca de cel putin o generatie, daca nu mai mult. Ce e important - iar aici am mentionat si in introducerea la carte chestiunea "dosariadei" - este sa existe o transparenta si o abordare corecta si echitabila in prelucrarea trecutului.
Nu trebuie ca aceasta prelucrare a trecutului sa fie manipulata politic de catre o tabara sau alta. Studii stiintifice, corecte si echilibrate despre trecut, educarea generatiilor tinere, deschiderea arhivelor, inclusiv ale Partidului Comunist, nu doar ale Securitatii - toate acestea sunt lucruri care merita facute.
