Exista un timp pentru guvernare si exista un timp pentru demisie. Toata lumea se astepta sa se schimbe ceva intr-un mod radical, dupa referendum, in politica romaneasca, dar membrii actualului Executiv se gandesc ca pot pleca linistiti in vacanta.
Dupa lansarea formulei PNL-PD-PLD fara Tariceanu s-au involburat putin apele. N-a durat prea mult. Doar cat sa se refaca si consolideze ceva mai mult batrane relatii. Ba chiar i-a umflat si rasul pe vechii amici cand au auzit denumirea motiunii de cenzura: "Guvernul Tariceanu trebuie sa plece!".
Hohotele lor de ras insotesc ca un refren sinistru orice subiect dedicat schimbarii actualei clase politice.
Cand Traian Basescu a trimis pe cale epistolara noua formula de guvernare la fiecare partid a facut-o ca si cum Tariceanu nu mai era premier, iar presedintele ce tocmai castigase alegerile este nerabdator sa numeasca un nou premier care sa-si prezinte rapid echipa in fata Parlamentului pentru votul de investitura.
Cum strategii liberali se asteptau ca Basescu sa lanseze o propunere de pe pozitia sa de invingator (nici nu era prea greu de anticipat ca presedintele va adopta o atitudine de forta), membrii delegatiei PNL au adus vineri la Cotroceni un ac. si au intepat balonul care s-a spart sub privirile lor.
Asta este ce cred ei c-au facut atunci cand i-au spus presedintelui ca propunerea sa de reconfigurare a Guvernului excede Constitutiei. In realitate, si-au infipt singuri acul direct in balonul si asa dezumflat al procentului lor electoral.
Toata lumea se astepta ca Traian Basescu sa vina cu solutii dupa referendum, nimeni nu anticipa insa ca niste domni liberali spilcuiti sa ajunga sa vorbeasca de parca ar avea patru clase si o slujba grea de maturator.
De la "Tampitule" la "Ai grija cum te porti!" ori "Stai in banca ta!", de la trimiteri la grave boli psihice la fel de fel de alte cuvinte urate dovedesc o nervozitate iesita din comun.
Daca Basescu ii povestea nevestei sale in particular despre "tiganca imputita", liberalii au o placere deosebita sa spurce cadrul public ce ar trebui sa se incadreze totusi in anumite limite. Nu de alta, dar in lipsa marcarii unei limite de varsta, la stiri se mai uita si copii.
Democratii au fost niste naivi atunci cand au crezut ca motiunea lor de cenzura are sanse de izbanda. Bine, ei spun ca scopul lor in definitiv a fost atins si ca au scos la iveala, prin decizia pesedistilor de a nu vota motiunea, intelegerea secreta dintre PSD si PNL. Mircea Geoana insa a crezut vreo doua zile ca nu i-ar sta rau la Palatul Victoria.
De aici si ezitarile din cauza carora unii au putut sa creada in voturile contra ale pesedistilor. Calcul eronat. Cum lui Geoana nu i-a propus nimeni, asa cum isi dorea, sa fie prim-ministru, PSD cu voturile sale multe nici nu intra la guvernare, nici nu agreeaza un eventual guvern PNL-PD-PLD.
Daca ar fi intrat la guvernare, declinul PSD nu mai putea fi oprit, daca il sustin, prin nevotarea motiunii de cenzura depuse de PD, pe Tariceanu, pesedistii tot pierd.
Dar inca mai spera ca pozand in politicieni care, chipurile, nu ar vrea sa se bage intr-un meci ce nu-i al lor, ci doar al PNL si PD, ar exista sanse sa-i creada cineva echidistanti. Asa ca incearca si ei sa spuna ca nu voteaza acum, ca mai incearca niste motiuni simple (fara finalitate), ca vor sa mai discute, sa mai analizeze...
Degeaba se straduieste Geoana sa para un personaj intelept ce afirma ca nu se poate darama ceva, respectiv guvernul Tariceanu, pana nu se stie ce anume se asaza in loc. Dar sa ajunga sa spuna ca Basescu e de vina pentru ca-l mentine pe Tariceanu in functie cand seful statului tocmai incerca sa negocieze schimbarea sa sfideaza cam mult bunul-simt.
Daca prieteniile secrete in politica romaneasca vor evolua la fel in continuare, dupa viitoarele alegeri, la Palatul Victoria, are sanse sa fie instalat un guvern PD-PLD. Insa viitorul sef al Guvernului va trebui sa inlocuiasca scaunul de prim-ministru. Este deja grav deteriorat de urmele adanci ale dintilor cu care Tariceanu se agata de acesta.
