Personaj incomod atat pentru regimul trecut, cat si in prezent, Razvan Theodorescu, fost ministru al culturii, a acceptat sa povesteasca despre momentele care i-au marcat viata.
La 17 ani de la evenimentele din iunie 1990, Razvan Theodorescu, pe atunci presedinte al Radio-Televiziunii Romane, povesteste despre Piata Universitatii cu detasarea istoricului.
Recunoaste ca i-a numit pe participanti „lumpeni”, dar intr-un alt sens si in alte conditii. El spune ca Piata Universitatii a fost un fenomen istoric pe care l-a inteles imediat.
„Dovada este ca dadeam dimineata, la pranz si seara imagini din Piata. Ana Blandiana mi-a reprosat de ce dau dimineata si la pranz cand nu era lumea acolo. I-am spus ca este un moment unic in Europa rasariteana, eu dau radiografia.
Ce vreti mai mult, ca in Piata Universitatii era mama mea? Ai mei erau liberali. Asta e. Am tratat cu mult respect Piata pana in momentul in care s-a terminat.
Am spus lumpeni, folosind o sintagma medievala franceza: curtea miracolelor. Dupa momentul alegerilor din 20 mai 1990 au ramas niste oameni destul de ciudati. Periferia, oameni marginali, asa se intampla.
Si atunci am spus ca nu sunt studentii mei acolo - nu puteam sa spun ca nu e mama mea si rudele mele acolo. Sunt niste lumpeni”.
„N-am spus „legionari”
Theodorescu povesteste ca, pe 13 iunie 1990, Ion Iliescu parea aproape scos din joc, nu intelegea aceasta actiune impotriva lui, care castigase clar alegerile: „L-am invitat la televiziune sa vina sa faca o declaratie, consilierii nu l-au lasat.
Am plecat la televiziunea care a fost atacata - nu stiu de cine, este treaba altora.
In momentul acela, Ion Iliescu a vrut sa vina, dar i-am spus: domnule presedinte veniti cu un balon eventual, ca nu puteti intra altfel”.
Abordand postura de istoric, fostul ministru sustine ca declaratiile sale au fost interpretate. „Au fost sticle incendiare, au fost oameni raniti, mi-au amintit in chip dramatic de ceea ce s-a intamplat in iarna lui 1941.
Cand am vazut un soldat care luase foc, mi-am adus aminte de acel lucru. Ulterior, Ion Iliescu si Petre Roman au transformat asta in sintagma legionara”.
Actualul senator PSD povesteste ca avea informatii ca, in aceea vreme, Horia Sima trimisese niste ordine in Romania, dar ca nu putea lua in serios aceste lucruri.
„M-au perchezitionat”
„In ziua de 15 iunie, minerii erau inca in Bucuresti. M-am dus in Piata Universitatii sa vad si eu, dar si pentru ca reporterii sa filmeze grupurile de mineri. M-au recunoscut pentru ca chelia mea este o carte de vizita, m-au scos din masina.
Au perchezitionat masina. Uluitor! Si nu-i lasau pe oamenii nostri sa filmeze. M-am dus direct la Palatul Victoria.
Iliescu pleca la Complexul expozitional si i-am spus „vedeti ca astia fac politie in Bucuresti, e groaznic, trebuie sa plece”.
Pe mine ma controlasera, presedintele Radio-Televiziunii! Iliescu mi-a raspuns: „Stiu, trebuie sa ne debarasam de ei, dar n-am decat o singura posibilitate.
Sa ma duc si sa le spun ceva”. Si eu, si altii care eram de fata i-am sugerat: spuneti-le orice, multumiti-le, dar faceti-i sa plece. Asta era atmosfera, numai Iliescu putea sa-i trimita acasa.
Nu Iliescu i-a chemat, Iliescu a aflat in dimineata de 14, asa cum am aflat si noi. Minerii au fost chemati de organizatiile FSN”, sustine istoricul, care doreste ca aceste lucruri sa fie cunoscute asa cum s-au intamplat.
Exmatriculat in 1959 si reprimit dupa trei ani in facultate, Razvan Theodorescu a avut o viata plina de suisuri si coborasuri. A lucrat si ca muncitor necalificat, iar astazi este academician si considerat o somitate in domeniu.
Dupa 1959, anul 1977 a mai reprezentat un hop in viata lui Razvan Theodorescu. A fost eliminat oficial din invatamant din cauza protestelor sale privind distrugerea monumentelor istorice, proteste referitoare la demolarea bisericilor Enei, Vacaresti si Mihai Voda.
„Aveam 38 de ani. Astazi am 68, privesc altfel lucrurile, cu o alta experienta de viata si cu o experienta civica imbogatita”, spune academicianul. Dupa 1990, a fost reabilitat si a devenit rector al Universitatii de Arta.
Sunat pentru Regele Mihai
In februarie 1990, dupa esecul lui Aurel Dragos Munteanu a primit oferta de a conduce Radio-Televiziunea. „Petre Roman m-a rugat din partea lui Ion Iliescu, cu care nu eram in relatii de amicitie, sa accept presedintia acestei institutii.
Am acceptat cu doua conditii: sa stau pana la alegeri, dar de fapt pana la urma am stat doi ani si jumatate, si sa nu se amestece nimeni. Pot sa va spun ca s-au amestecat toti, mai putin Ion Iliescu”.
Theodorescu spune ca vrea sa spulbere mitul implicarii lui Iliescu in televiziune: „In doi ani si jumatate mi-a telefonat de doua ori, cu acelasi subiect: problema Regelui Mihai. Ca istoric ii spuneam ca nu putem ocoli acest moment.
Legitimitatea lui fiind pusa insa sub semnul intrebarii, iar el avea niste reactii... Ii spuneam: primiti-l la un ceai la Cotroceni.
„Nu ca o sa vina mii de oameni”... Dati-i o ora liber la televizor, iar dupa ce va termina de vorbit nu o sa mai avem monarhisti in Romania. Nu a inteles”, rememoreaza Theodorescu.
Razvan Theodorescu crede ca, la 68 de ani, a realizat destule, iar activitatea sa ca ministru al culturii poate fi vazuta si acum.
„Am dat, dupa Iorga in 1932, prima lege a muzeelor, am facut Legea cultelor, am avut grija de monumentele istorice, dar toate acestea se vad...”, spune Theodorescu. Care nu uita ca a lucrat nu politic, ci pe eficienta:
„Am numit directori generali liberali, am dat afara pesedisti. Ce daca era tampit si pesedist trebuia sa-l tin?”
