Este pentru prima data cand banca centrala vorbeste despre fenomenul contractelor de creditare cu dobanda variabila. In aceste contracte sunt incluse clauze care permit bancilor sa nu modifice dobanzile la imprumuturile in derulare, desi ofera spre vanzare produse similare cu rate mult mai scazute.
Pentru a evita reclamatiile sau chiar actiunile in instanta, bancile aleg ca odata cu reducerea dobanzilor sa modifice marginal si alte caracteristici si sa prezinte creditul ca pe un nou imprumut. Astfel, vechii clienti vor plati o dobanda mult mai mare, singura lor „vina” in acest caz fiind ca au contractat un credit cu ceva timp in urma.
“Exista o rigiditate a ajustarii in jos a ratelor de dobanda la creditele curente comparativ cu ratele practicate la creditele noi”, se spune in raportul BNR. Majoritatea contractelor incheiate de banci stipuleaza doar posibilitatea modificarii fara o referinta certa, cea mai utilizata formula fiind “in functie de conditiile pietei”.
“In general, ca raspuns la aparitia unor impulsuri de natura politicii monetare, bancile au reactionat prin majorarea costurilor la creditele vechi, diminuand, pe de alta parte, dobanzile la creditele noi acordate, in scopul atragerii de noi clienti”, se arata in raportul BNR.
Reprezentantii sistemului bancar spun ca vina apartine si clientilor care nu se intereseaza de prevederile contractuale atunci cand incheie contracte cu dobanzi variabile. Un exemplu in acest sens sunt creditele cu dobanzi promotionale pe un an sau doi, in contracte nefiind stipulata dobanda aplicata dupa expirarea promotiei.
Astfel ca, dupa o perioada de timp ratele la credite in loc sa scada raman neschimbate sau chiar cresc. Bucurosi ca au prins o dobanda buna, clientii nu sunt interesati de dobanda pe care ar trebui sa o plateasca dupa expirarea promotiei.
