Pana in 2013, Romania ar trebui sa atraga de la Uniunea Europeana finantari de peste 30 de miliarde de euro. Potrivit unui studiu realizat in acest an de Centrul Roman de Politici Economice, absorbtia integrala a acestor fonduri ar permite tarii noastre sa inregistreze, peste sase ani, un ritm de crestere a PIB cu 15% mai ridicat decat in cazul in care nu ar primi nici un ban.

Acest avans economic este esential pentru a ajunge din urma statele UE si pentru ca la un moment dat, peste 10-15 ani, sa se vada in sfarsit si in buzunarele romanilor un rezultat concret al sacrificiilor la care am tot fost supusi dupa ‘89.

Ca atare, intrebarea este "Reusim sa absorbim acesti bani?". Conform declaratiilor premierului, ministrului Dezvoltarii sau ale sefului Departamentului pentru Afaceri Europene, in mare masura lucrurile merg bine.

Programele operationale sectoriale, conditia necesara pentru a primi banii, vor avea aprobarea Comisiei Europene pana pe 15 iulie, intarzierile din agricultura se recupereaza, iar oamenii de afaceri si autoritatile locale sunt suficient de bine informate pentru a-si realiza si depune proiectele la timp.

De altfel, prim-ministrul Tariceanu accentua ca Romania chiar si-a facut treaba, iar de acum totul depinde de Bruxelles, "ca sa fie foarte clar", spunea acesta la sfarsitul lunii mai.

Sigur, este foarte clar ca aprobarea tine de Comisia Europeana, dar faptul ca am intarziat cu realizarea si trimiterea planurilor operationale, care impinge spre toamna momentul primirii banilor, este vina exclusiv a autoritatilor centrale. Iar cauzele nu sunt putine deloc.

In primul rand, criza politica, reorganizarea unor ministere si restructurarea altor institutii guvernamentale au blocat practic pregatirea multor programe.

Nici cele finalizate nu au dus-o pana la urma mai bine, trei - regional, transporturi si competitivitate - fiind deja trimise inapoi atat pentru rectificari, cat si pentru faptul ca UE nu este convinsa pe deplin ca Romania are institutii de control suficient de puternice.

In al doilea rand, autoritatile de management (platite cu bani buni) au pierdut timp pretios inainte de 1 ianuarie 2007, o perioada in care ar fi trebuit sa preia la maximum experienta atat a programelor PHARE si SAPARD, cat si pe cea a statelor care au aderat in 2004, pentru ca imediat dupa data intrarii in UE sa aiba planurile operationale "in plic", pregatite pentru a fi trimise. Au crezut, oare, ca aderarea va fi amanata cu un an? Se pare ca da.

Din pacate, aprobarea documentelor de catre Bruxelles nu inseamna si acces imediat la fondurile europene. Este nevoie de ghidurile aplicantilor, de proiecte si de cofinantari. Cu alte cuvinte, de informatie clara, care sa ajunga si in cele mai indepartate colturi ale tarii si, bineinteles, de alti bani.

In privinta informarii, deja oamenii de afaceri si autoritatile locale se plang de... lipsa acesteia. Ca sa nu mai vorbim de pericolul transformarii ei, pe drumul dintre Capitala si provincie, in zvon. De altfel, a devenit notoriu cazul in care unul dintre proiectele PHARE de management al deseurilor a ajuns la o primarie sub forma "se dau bani de la Bucuresti pentru gunoaie".

Ca atare, in locul realizarii proiectului, ce putea fi eligibil, s-au dat telefoane pentru interventii inutile la Consiliul Judetean.

Pe de alta parte, atat firmele, cat si primariile trebuie sa aiba bani nu numai pentru cofinantari, ci si pentru intocmirea tuturor formalitatilor necesare, inclusiv a studiilor de fezabilitate sau pentru angajarea specialistilor in cazul in care nu se descurca cu informatiile primite de la autoritati. Iar in aceasta etapa situatia nu va fi deloc simpla.

Un studiu realizat de Consiliul National al IMM-urilor arata ca mai mult de jumatate dintre patronii intreprinderilor mici si mijlocii nu sunt interesati de fondurile europene, iar dintre doritori doar 2% au inceput sa-si intocmeasca proiectele.

In aceste conditii, in primul an postaderare cheltuirea primelor milioane de euro devine un vis din ce in ce mai indepartat, iar pericolul ca Romania sa nu poata absorbi decat o cincime din banii europeni s-ar putea transforma in realitate.